Drum in cerul gurii

Punand piciorul apasat pe dalele ciobite de timp ce se inghesuie pe drumul creat de noi, realizez ca totul devine mirific in stil arghezian, e bine ? nu e bine ? nu stiu....dar stiu ca vreau sa merg pe el pana imi sar talpile de la pantofi si imi sangereaza picioarele iar atunci cand ma voi prabusi voi dori sa ma prabusesc tot pe drumul nostru oricat de ciobit de stramb si de inacesibil ar fi el. Dar uita te spre cer! vezi ce vad si eu? da! ma bucur sa aud asta, stiu ca ma bucur prea mult. Cerul nostru e o reflexie aurie de frunza de castan ce regreta ramul cum eu regret primavara, cu tente de un verde praz cum iti place tie, vad ca marea s-a ridicat si ea la cer, ce curios lucru ca toata lumea vrea sus dar eu sunt jos, curios nu? curios.... In straiele de casa bat cu pasi pierduti incaperile umilei mele locuinte si imi dau seama ca aceasta searbada incapere nu este locuinta noastra ....a noastra este acolo bine ...mansarda noastra se afla la adapost acolo este copilul din mine ce se joaca cu cartusele, acolo este copilul din tine ce picteaza o frantura de cer verde si lumea intreaba curios de ce, acolo la adapost stam inchisi si feriti de ploaia plina cu rautati ce ne ataca zilnic. Noi defapt suntem doar niste proiectii a celor doi copii, de acord proiectii mult inferioare, ce vietuiesc fugar si comun pe acest pamant. Cauti acel ceva, cauti acel lucru care te leaga si nu il vezi si treci pe langa el, pierzi contactul cu mine, cu tine, cu noi. Ah, proiectie de copil ce esti! ai invatat comparatia, ai si folosito, ai si ranit cu ea, ce arme crunte ai. Nu vezi in fata ta nimic ca e bezna dar vezi in spate caci in spate felinarul inca sta aprins luptanduse cu vantul rece. Nu-i nimic draga voi aprinde eu felinarul si voi merge in fata ta luand totul in piept pana cand voi cadea dar cum am mai spus voi cadea pe drumul nostru. Copila ce se pierde si se abate de la drum atunci cand din padure se vede licarirea unei raze de soare ce se joaca cu frunzele, ce se afunda in padure si asteapta sa fie trasa afara cand isi da seama ca s-a dus prea adanc. Nu i nimic eu sunt mana ce te apuca zdravan si te aduce pe drum, DAR DACA VREI SA TE AFUNZI IN PADURE, atunci eu sunt cel care se prabuseste dar se prabuseste pe drumul nostru.