vineri, 22 octombrie 2010

READ and do not JUDGE

Substanta ajuta creierul sa isi creeze canalele

marți, 27 octombrie 2009

Pledoarie senila cu lumina pentru orb

In postura de fantoma Arlechin alerg pe campiile Elizee si parca sunt prefacut in colb de colt de cer si ma infiripez cu infinitul printr-un somn. Capatul drumului se prefigureaza a fi trist, un zid incetosat si rece ce ma face sa simt cu pielea obrazului muschiul verde intens si umed. Genunchiul drept imi cedeaza si cad alene in taramurile consolidate de asternuturi, pierd notiunea notiunii si ma afund in abisul tacerii mele tardive ce nu poate fi alinata si nici nu o sa fie. Astept cu sete perna sa ma loveasca cu puterea viselor cladite din nimic. Ridic turnuri caramizii din nisip ce se naruie odata cu urcarea regelui pe tron. Decide orice rit, nu conteaza finalul tot dramatic se prefigureaza. Ascunde aspecte sonore in panza gandirii elocvente pentru mai tarziu sa inciti spectrul auditiv cu o cromatica verbala fara de sens. Ah vine ma ia ..... nu mai rezist...da e dulce.....nu vreau....e somn.....sunt damnat pe veci, cel putin pana dimineata. Dimineatza ma asteapta alta temnita damnata. Prizonier ce umbla din temnita in temnita si se bucura caci parca e mai cald avand o raza de lumina ce il mangaie pe fata si pe care o indrageste ca ceea ce sunt, prizonier insetat de lumina, insa sa nu uitam ca si soarele apune cateodata.
Acum lumina a plecat, am intrat in temnita si astept sa rasara soarele. Deus fa ca visele mele sa fie ca o sclipire in bezna universala, ca un sunet surd pentru cei surzi, ca un tot ce sfarma trecutul si intra in viata de zi cu zi, fa ca visele mele sa fie pline de lumina. Pledoaria mea senila se termina cu un cuvant subit...

(Emeric Imre - Oratie de nunta , o piesa care imi place mult, nu stiu de ce.)

Emeric Imre - Oratie de nunta
Vezi mai multe video din Muzica

luni, 12 octombrie 2009

Drum in cerul gurii

Punand piciorul apasat pe dalele ciobite de timp ce se inghesuie pe drumul creat de noi, realizez ca totul devine mirific in stil arghezian, e bine ? nu e bine ? nu stiu....dar stiu ca vreau sa merg pe el pana imi sar talpile de la pantofi si imi sangereaza picioarele iar atunci cand ma voi prabusi voi dori sa ma prabusesc tot pe drumul nostru oricat de ciobit de stramb si de inacesibil ar fi el. Dar uita te spre cer! vezi ce vad si eu? da! ma bucur sa aud asta, stiu ca ma bucur prea mult. Cerul nostru e o reflexie aurie de frunza de castan ce regreta ramul cum eu regret primavara, cu tente de un verde praz cum iti place tie, vad ca marea s-a ridicat si ea la cer, ce curios lucru ca toata lumea vrea sus dar eu sunt jos, curios nu? curios.... In straiele de casa bat cu pasi pierduti incaperile umilei mele locuinte si imi dau seama ca aceasta searbada incapere nu este locuinta noastra ....a noastra este acolo bine ...mansarda noastra se afla la adapost acolo este copilul din mine ce se joaca cu cartusele, acolo este copilul din tine ce picteaza o frantura de cer verde si lumea intreaba curios de ce, acolo la adapost stam inchisi si feriti de ploaia plina cu rautati ce ne ataca zilnic. Noi defapt suntem doar niste proiectii a celor doi copii, de acord proiectii mult inferioare, ce vietuiesc fugar si comun pe acest pamant. Cauti acel ceva, cauti acel lucru care te leaga si nu il vezi si treci pe langa el, pierzi contactul cu mine, cu tine, cu noi. Ah, proiectie de copil ce esti! ai invatat comparatia, ai si folosito, ai si ranit cu ea, ce arme crunte ai. Nu vezi in fata ta nimic ca e bezna dar vezi in spate caci in spate felinarul inca sta aprins luptanduse cu vantul rece. Nu-i nimic draga voi aprinde eu felinarul si voi merge in fata ta luand totul in piept pana cand voi cadea dar cum am mai spus voi cadea pe drumul nostru. Copila ce se pierde si se abate de la drum atunci cand din padure se vede licarirea unei raze de soare ce se joaca cu frunzele, ce se afunda in padure si asteapta sa fie trasa afara cand isi da seama ca s-a dus prea adanc. Nu i nimic eu sunt mana ce te apuca zdravan si te aduce pe drum, DAR DACA VREI SA TE AFUNZI IN PADURE, atunci eu sunt cel care se prabuseste dar se prabuseste pe drumul nostru.

duminică, 20 septembrie 2009

Scurt pe 2 in 2

Cuvintele sunt de prisos, faptele vorbesc singure ca apucatele. O seara friguroasa o piesa cu muzica si sinatra, tu, eu, restul nu i-am vazut. Un cazino pustiu si rece, un val surd in spatele nostru ce armonizeza un sarut sarat si infinit si stelele verzi ce straluceau pentru mine cand ma uitam in ochii tai. Ce pustiu era la cazino ! Dar ce multa lume era pentru mine.....simt ca inca un strat de gheata se topeste si parca incep sa simt caldura pe sub epiderma inghetata, chiar la 14 grade in tricou as mai fi stat pana ar mai disparea 14 grade, caldura vine din interior nu din exterior.

A fost cum nu se putea altfel caci asa s-a intamplat. Aceasta scena de film frantuz s-a instaurat in mintea mea ca o clipa ce o voi tine minte, ca multe clipe din acest serial. Tot ce vreau este sa fie cat mai multe clipe de tinut minte si serialul sa aiba cat mai multe episoade.

miercuri, 9 septembrie 2009

Ganduri de pe marginea universului

Lumina de mai ....lumina de mai in septembrie.....(saxofon)
mi-e frica de intamplare si mi-e frig...
si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit cine a iubit cine a gresit.
cine si-a smuls pereti rand pe rand.....

cuvinte scoase din piese alese la intamplare care reunec adevaruri existentiale intre doi oameni. Lovesc cu pumnul in perete caci toti le ascultati treceti peste ele fara sa auziti cum trebuie, sa intelegeti, sa va inaltati pana in cerul 9, si sa coborati si nu acolo se gaseste ceea ce cauti ci miscarea alternanta de jos si pana acolo este defapt sentimentul pe care il cristalizezi in inima ta rece de muritor, asta inseamna cu adevarat sa cazi sa te inalti si apoi sa revii, tot acest joc interminabil cu sanse de castig minime pentru ambele parti se numeste ceea ce cauti.
Tu muritorule asculta valul de apa cum se sparge de piatra caci digul e stavilar intre el si tarm, asculta vantul caci e oprit de catre fiintele pribege pe plaja pustie si fermecata de racoarea pertinenta. Natura se sparge in mii de franturi ,de stari de fapt, ce se imprastie peste capetele celor care vor sa simta cu adevarat. Exista un univers separat care e creat de tine involuntar continand doar 2 exponate, iar una esti chiar tu, acum tu fiind, gardian, tutore, exponata, curator si autor, trebuie sa stii sa il expui cu maiestria cu care il creezi altfel acest univers ramane rece si neimpartasit.
Nu vreau sa zbor, nu vreau sa cant, nu vreau sa rad, sa pierd, sa uit, sa inghit totul fara simtamant, tot ce poate fi mai frumos pe lume este simtamantul pentru ca toate partile materiale sunt folosite pentru a atinge simtamantul, tot ce avem aruncam in fuga fara sa ne uitam doar pentru acest sentiment ce ne tine cald iarna, si ne racoreste vara, ce te dezleaga cand te legi de raul lumesc, ce iti ofera posibiltatea sa zici nu altora pentru un da puternic. Da, ati omori pentru asa ceva fara a sta pe ganduri. Fiinta cu chip de lut ce te renasti a nu stiu a cata oara doar intr-o singura zi, fie-ti frica de ura ca de necuratul, uita-te in ochii omului din fata ta si mergi inainte cu fruntea ridicata si cu onoarea de a fi fiinta ce a gustat din aceasta capodopera culinara numita sentiment. Lasa-ti temerile, complexele si nevoile la usa, caci privirea ei te hraneste, si atingerea fugara pe buze te racoreste, mangaierea lasciva te consoleaza si respiratia ei amestecata cu un iz de ea te fac sa uiti si ca exista pamant.

Reunire cu spirite vechi prin dualitatea tabuurilor

S-a oprit ploaia, apa nu se mai scurge de pe marginea norilor speriati ce fug de luna aproape plina in noapte, sunt in continuare in patul pustiu ma uit in sus vad cerul gandurilor mele ce se proiecteaza pe tavan, ce intuneric e in jurul meu, o zi plina agitata si fara roade m-a ajutat sa trec peste aceste ore grele apasatoare ce imi macina graul lanului sufletesc.
S-a oprit ploaia, s-a oprit si inima mea oare? as fi vrut sa mai ploua pana cand pamantul s-ar fi umplut de apa si mintea mea nu ar mai fi conceput daca ar fi pamantul cer si cerul pamant. Ziua de maine ma asteapta in pragul usii, corpul meu refuza somnul precum refuza copilul satul tzatza mamei, este o stare de incordare ce ma duce pana la Dumnezeu si inapoi si nu gasesc raspunsul in toate cartile citite, in toate piesele ascultate, in toate versurile gandite, toate raspunsurile mele sunt intr-un buzunar de haina undeva printre ruinele romane ascultand pasaje din "Luni de fiere" pe o zi cam racoroasa(Remember the...) acolo mi-au ramas raspunsurile, in ciobul albastru, in conul scorojit de sentimente confuze, ce mai tarziu a ajuns sa se transforme in conul aproape perfect, in ciocolata calda bauta cu pofta si cu sete de cunoastere a persoanei din celalalt scaun, in caldura bratelor sale si inaltimea moscheiei invechite si calcate de suflete mii. Cate milioane de oameni au mai fost intre ruinele romane citindul pe Voltaire, pentru mine nimeni, noi suntem primi, noi am pus piatra cu piatra si am creat direct ruine sarind peste pasii normali, nici noi nu ne incadram la normal. Acum gura mea uscata se deschide pentru a rosti un cuvant in intuneric dar orice as spune ies aceleasi litere involuntar alambicate intr-un singur cuvant...."A...".
si astept sa vad ce imi rezerva ceasul.
Nu exista intarziere la iesire, exista doar un suflet pierdut, ce intinde mana si asteapta sa o prinzi si sa nu ii mai dai drumul.

marți, 8 septembrie 2009

Continuum

A trecut o noapte, atat de singura vocea mea fara vocea ta la telefon ....si dimineatza e rece telefonul este tot inghetat in ploile ce nu contenesc, ce scop are singuratatea atunci? "O zi buna b..y sa ai"

luni, 7 septembrie 2009

I'll be waiting

I'll be waiting, ...as long...

Asteptare cu miros apasat de ploaie si rugina

La intrebarea "Cat de mult tii la mine" exista un singur raspuns l-am tinut minte si am incercat sa imi raspund in mintea mea la fel.....astazi ploaia imi bate sacadat in gratiile geamului si stau in intunericul celulei mele ravasite si simt cearceafurile reci ce ma blesteama cu limba desarte....Aud sunetul ce imi suiera in urechi si ochii mei vad aceeasi silueta ce a ramas captiva in irisul ochiului meul....nu nu ii dau drumul...nu o sa o fac....am mirosul impregnat in creier, atingerea pe pielea mea si stransoarea ei in inima mea.... poate ploaia va aduce frigul sau va curata pamantul....nush ce va fi...momentan astept...eu, chitara mea, patul meu si biblioteca mea incarcata, stam la sfat si ma consoleaza fiecare cum poate.

Suntem oameni ai cuvintelor suntem oameni ce stim sa manuim sabia contemporana, cuvantul, dar in fata faptului nu putem sa legam cuvintele care trebuie si nu stim sa exprimam cu adevarat explozia de sentimente din sufletul nostru. Ne fastacim ne agitam deschidem gura si iese altceva, nu, nu, nu, nu pot sa ma exprim dar neputinta mea arata cu adevarat ce simt si in ce dificultate ma pune, as vrea sa stiu in momentul respectiv sa spun exact ce trebuie dar si daca as faceo poate atunci nu ar trebui sa spun nimic. Suntem oameni ai cuvintelor, dar cuvintele nu sunt ale noastre, vocabularul meu poate sa saraceasca atat de mult incat sa nu pot sa spun decat "imi pasa" "ma bucur pentru tine". Stau ca un marinar singur in cabina mea si adulmec vantul sa vad daca vine furtuna sau astept sa iasa soarele sa pot sa ma scald in marea mea de fiinta.....si noaptea se scurge mai greu decat se scurg secundele intr-un veac intreg. Ce noapte neagra, rece, si ce lung e drumul spre tine.
Timpul nu trece cand vreau eu, dar as sacrifica enorm sa am timpul la picioarele mele sa pot sa il fac sa fuga sa vina secunda in care auzi "Ce faci Micutzo?" , poate nu o sa aud, dar atunci mi-as da cea mai ramas ca sa pot sa aud.

joi, 27 august 2009

Cerc din 2 puncte (formeaza 1)

Ascuns printre esecurile fatale ale vietii, ma trezesc lovit iar de unul dintre paravanele mele de joaca. Sentimente de frustrare si de iubire pierdute in schema logica si directa a umanitatii sociale.
Lucruri ce ar trebui realizate simplu si direct ajung sa nu se realizeze si sa devina de un complex buimac. Ganduri paranoice ce m-au invadat stau lipite de mentalitatea mea ca gemul de paine si toate cad intotdeauna cu gemul in jos. Ce a fost? un fum de tigara, o seara de testari psihologice, un chin fizic combatand boala, incercand diferite arome de placere? Nu stiu nimeni nu stie, nici ea nu stie, raspunsul este in noi, foc intretinut de doua minti ,sincere si prinse strans in viata, creste acum pana la cer odata cu o seara parca scoasa dintr-un roman chinuit, mi-e sete de somn dar nu mai mult cat imi este sete de mintea cealalta ce face parte din cerc.
Intr-un final totul se reduce la nevoile sociale si iti graveaza pavaza adanc, degeaba slefuesti scutul de zor daca deja platosa este sparta.
Acum sfarsit si rapus de dureri nu ma gandesc cum sa imi fie bine, ma gandesc daca ei i-a fost bine si cum sa ii fie in continuare, lucrul asta se poate numi "a nutri sentimente puternice pentru cineva".
"Sunt victorii care duc la un impas tot asa cum sunt infrangeri care deschid cai noi"(Pascal Bruckner - Luni de fiere) si care le intaresc pe cele vechi as intari eu, chiar daca ma blazez intr-un cliseul tampit "ce nu te omoara te face mai puternic"
Sunt sfarsit doar ca sa renasc maine mai puternic. Nelamuririle, supararile, dezamagirile, confuziile ei sunt sare pe ranile mele, voi fi acolo si cazut in genunchi ca sa poti sa zici ca ti-e bine, voi suporta dureri imense ca tu sa poti dormi linistita si sa poti zambi senin caci atunci toate dispar si se inchide cercul.

vineri, 14 august 2009

Zidul

Siguranta...ce o fi acest lucru nemaintalnit de catre om. Consider ca e doar un deziderat si ca asa ramane. Siguranta influentata de cuvant care niciodata nu este in ton cu sentimentul ci in unghi opus cu ce vrei sa exprimi pentru ca omul e plin de siretlicuri, de teste, de incercari, de ironii, de sarcasm si le foloseste pe toate la maxim chiar daca uneori ar trebui sa lase armele deoparte.
Daca aducem cuvantul in schema de dupa cortina apare sfiita si sinceritatea caci fara dansa nu se pot pune cuvintele pe portativul dialogului. Cum se poate sa folosim sinceritatea daca folosim armamentul de mai sus. Nu poti fi ironic si siret dar in acelasi timp sincer. Un joc, totul se rezuma la un joc, oamenii si in momentele lor cele mai grele si atunci se joaca cu sentimentele, nu vor sa inteleaga ca totul e spre sfarsit sau ca e prea serios sa ne mai jucam cu sentimentele, se pare ca asta e conditia omului de a isi paria sentimentele la un joc de noroc unde nu stie sa joace. De ce trebuie sa fim fiinte asa de absurde, de ce nu putem sa judecam si sa constientizam ceea ce se intampla in jurul nostru, sa luam seama, si sa analizam, dupa caresa realizam ca ar trebui sa fim mai atenti in ceea ce spunem sau cu sufletul cui ne jucam. Oricum ar fi tot la jocul respectiv ne intoarcem. Jucatori cu ochii de plumb, incununati cu lauri de plumb ce usor, usor isi transforma sufletul in plumb. Nimeni nu vrea sa incerce macar sa imbratiseze spusele directe si afectiunea relativ non mascata, de ce ? pentru ca omul este o fiinta care pana in ultima clipa se apara doar pe sine. Omul prin natura lui este egocentric si asta o mascheaza cu diferite firmituri de alte fapte altruiste sau vorbe inaltatoare. Ma vad o fiinta altruista, multi nu ma vad, dar eu asa ma vad, cred ca ei au dreptate, cred ca sunt egocentric din cale afara si nu imi dau seama, sunt mult prea prost sa imi dau seama ca tot timpul in care am crezut ca sunt altruist defapt am fost un dobitoc. Nu imi place postura de egocentric! ce fac acum? ... aaa Logic, raman in lumea mea asa cum o vad eu altruista si cu sacrificiile care eu le am considerat imense pentru unii oameni si ei au zis ca nu sunt sacrificii, nu imi vine sa cred ca nu am vazut ca defapt eu nu faceam nici un sacrificiu, eu nu am facut niciodata sacrificii, eu nu fac niciun sacrificiu, eu sunt o persoana rea si, si proasta, oarba, cel fara de vedere vede mai departe de mine. Cu toate astea spuse are cineva curajul nebunesc sa afirme ca nu este asa, imi demonstreaza cineva ca eu totusi nu sunt egocentric si ca nu sunt prost, nu ca nimeni nu vrea asta, de ce ar vrea sa iti demonstreze asta, sa te simti tu bine? cine esti tu sa meriti sa te simti bine ? sictir, nu conteaza ce iti demonstreaza sau ce iti zic ceilalti nu? dar de ce asteptam atunci un merci de la un om sau un pardon, sau un te iubesc, sau un dute dracu, daca nu ne intereseaza de ceilalti. Cineva trebuie sa fie care sa aprecieze si care sa arate acest lucru. Cred ca vad pe cineva e o umbra conturata pe un zid, e o umbra care intelege o parte din mine, eu un zid umbrit care poate ma intelege, si ce daca e un zid, e zidul meu si daca el ma intelege o sa invat sa il inteleg caramida cu caramida si sa il accept asa rosu si ars de soare cum e, sau intunecat si rece, e zidul meu, am un zid in fata si nu mi e frica de el oricat de mult sa-r ridica la cer, siguranta exista, siguranta ca acest zid exista si nu mai mult, cine vrea mai mult e bezmetic, nu exista decat siguranta existentei, restul sunt doar mize ale hazardului la jocul sentimentelor, asa ca:
"NOROC, Batrane!"

joi, 13 august 2009

Iarmaroc de sentimente liturghice cu mine insumi despre tine

Imi sugrum un gand si il trag la masa, sa discutam pe indelete.
Nota bene! gand, daca nu imi povestesti tot ce ai de povestit, nu stiu ce iti fac....bine chiar nu stiu ce sa-ti fac dar ma gandesc eu.
Bine, bine, bine, spun.


Intr-o seara prin fum de tigara,
Ascuna prin camara a unui chirias de vara,
Plina de var si murdara
Uscata si precara,
Veni spre noi speranta cu un glas scazut.

Tusind mai grav ca pacatul originar,
Dregandu-si voce si inganand ceva vulgar,
Imi spuse cu o frica si un sentiment "vazduh"
"Asculta gandule, nu poti sa ma renegi!
Ca eu exist de secole, cand tu nici nu gandesti
Am plasmuit gandirea in gara la Fetesti"
Si isi aprinse o tigara de foi cu aroma
Si disparu din calea mea cu farmec de fantoma
Ce lucru necurat a fost? nu s-a intamplat?
Nu mai stiu, parca am uitat.


Astfel am tras concluzie degraba,
Ce-i drept inca una vaga,
Despre speranta tuturor
Concluzia e ca nu ma intereseaza a lor
Nu vreau sa stiu de un alt muritor
Vreau doar sa imbratisez speranta

Vis colorat ce portile spre inocenta si le defereaca
Ce lasa mii de cuvinte semi tragice sa treaca
Ca o ploaie ce cade pe acoperisul de pe casa
Ca o caruta ce trece prin targ si urla vizitiul ca sa treaca

Sa pot sa strang material in brate
Sa pot sa dezmierd o fiinta ce are in obraji roseata
Nu o idee ce pot sa o vand in piata
Pe 30 de arginti as ma salva o viata.

Precum se sparg nori de valurile verzi
Printre picturi de stele verzi
De pe tavan si printe pomii verzi
Din Tabacariei poze, nu le vezi?
Clipe frumoase printr-un timp scazut
Ca Goya's ghost o carte pentru un film mut
Cu un actor surd, ce are sonor si culoare
Ce mai conteaza ca viata sta sub umbrela la soare
Te iau in brate merg inainte frigul nu doare,
Te las in pat caci moartea moare,
Iar dimineata vine cu stupoare,
mai devreme decat am asteptat.
Fiinta ce ar face sa surada si un patefon stricat. :))))))

sâmbătă, 4 iulie 2009

Infamie

Drama in IV acte

Personaje

(In ordinea preferintelor mele)
Regele Fatarnic
Regina Xela
Soitarul Rosu
Vrajitorul Nebun Ianor
Baronul Tristan Uciovun
Contele Severus Kalianik
Soitarul de Verde
Muzicantul Betiv
Doamna Anaina
Servitorii
Altii oameni ai curtii

vineri, 3 iulie 2009

Infamie Actul I

Inainte de timp si chiar inainte de cel care a inventat timpul, undeva in spatiul harazit celor umani era un mic regat ce se numea Aviaron. Aici totul se intampla cand trebuie si cum trebuie, este un taram al oamenilor cinstiti, iubiti, intelepti, sociabili, ce nu stiu ce inseamna raul in inimile lor.
Dar nici primi oameni nu au stiu ce inseamna raul ...dar l-au savarsit pe cel mai mare.


ACTUL I
Scena I
(Regele Fatarnic, Soitarul Rosu se plimbau agale pe malul lacului, regele bucurandu-se de glumele bufonului, e aproape de ora pranzului, mai tarziu vine si Doamna Anaina)


Regele Fatarnic: Tii tu minte acum 3 ani cum alergam calare pe langa lacul asta si o aduceam pe aleasa mea, marita Xela, ce femeie, cum se zbatea ca in ghearele mortii sa scape de prinsoarea mea....(rade in barba)
Soitarul Rosu: Tin minte marite, tin minte, ca parca a fost ieri. Era o zi de vara cu pete de albastru pe hainele Contelui Kalianik,(rade sec si indesat dandui tarcoale regelui) nu se stie cum a nimerit in loc de parfum calimara, numai oameni rau intentionati sire.
Regele Fatarnic:(Tinandu-se de burta si razand isteric mai sa il impinga pe bufon in apa) Ce imi aud urechiile? uitasem de saracu Severus care era foarte indignat si pornit sa iti taiem capul, tu ziceai ca daca tot iti taiem capul sa iti taiem si unghiile, ca daca nu o sa mai vezi sa nu iti bagi unghia in gat din greseala si sa mori.
Soitarul Rosu: Da sire, am auzit eu ca la curtea lui Bosnian era un confrate si i-au taiat capul, din cauza ca nu se spalase pe maini bine cand sa scarpinat in capul gatului s-a infectat..... si a murit, a murit regele si el tot nu mai moare, dar de fel un caracter infect ( isi da cu clopotul de la bratara in frunte si rade cu lacrimi ce se preling pe faina alba de pe fata).
Regele Fatarnic: (Deja aproape sa lesine, il loveste pe spate si bufonul se pravaleste in apa inghetata a lacului) Soitar nebun unde ai mai vazut tu bufon fara cap? cand tu nici nu ai iesit din cetate, poate te ai vazut in oglinda, bufonule, dar te asigur ca ai cap chiar daca nu il folosesti decat sa spargi nuci cu el.
Soitarul Rosu: (Bufonul in apa pana la jumate incercand sa prinda o broasca) Marite oi fi eu bufon si nici nu sunt umblat, dar cel ce tine ochii inchisi strabate taramuri mai intinse decat ca cel ce se uita si vede cu mirare ca pirivirea nu il duce mai departe de gardul curtii sale. Lumea se vede cu ochii mintii si Maria Ta vede cel mai bine dintre toate fiintele ce pot sa isi foloseasca mintea data de cel de sus sau cel de jos.
Regele Fatarnic: (Prins in spusele bufonului) Soitarule, incerci tu sa ma perii dar nu tine, acum pun gadele sa te perie cu barda pe ceafa, dar sa stii scarbavnicule ca ai dreptate, vad eu departe, dar cine se uite departe nu mai vede aproape si invers.
Soitarul Rosu: Dar de ce va faceti probleme Marite? Aveti sfetnici, un sfat de nobili, servitori, garzi si armata care sa priveasca pentru Maria Sa Fatarnicul aici in gospodarie, asa puteti sa priviti pana dupa orizont.
Regele Fatarnic: Ha ? Vorbesti cumva taratura, de nobili care incearca sa ma vanda, de armata care scade pe zi ce trece, odata cu banii din visteria regatului, de garzile atat de tinere ca nu le-au mijit nici un fir de par pe tot corpul si de tine ? Daca da te sfatuiesc sa te ineci singur in lacul asta pana nu sar si o fac eu.
Soitarul Rosu:(Cu un zambet ironic) Dar Sire am mancat acum 20 de minute si spiterul spune ca nu trebuie sa intru in apa imediat ce am mancat si nu vreau sa mor cu indigestie.
Regele Fatarnic: Ah bufon tampit cum de m-am procopsit eu cu tine?
Soitarul Rosu: Ce sa faceti sire daca nu vanati berze, ca daca....
(Doamna Anaina se apropie usor de locul unde sporavaiau cei doi)
Regele Fatarnic: Taci mascariciule ca se apropie Doamna Anaina si te aude.
Soitarul Rosu: Mai rau era daca nu ma auzea.
Doamna Anaina:(cu ochii unflati de plans si cu o rochie verde ce sclipea in soarele de primavara si se confunda cu apa lacului linistit, parul prins intr un coc cu o panglica lunga adusa pe spate) Eram in padurea de stejari si am auzit zarva, m-am repezit incoa si mare mi-a fost mirarea sa va gasesc doar pe Maria Ta si bufonul.
Regele Fatarnic: Doamna, bufonului asta ii pare rau si isi va depune umilele scuze la gratioasele voastre picioare. Nu este asa Soitarule?
Soitarul Rosu: (facand temenele in apa si vorbind, mai mult bolborosind, neoprindu-se la contactul cu apa) Da Sire, mii de scuze Doamna........catre cer, daca nu sa mi se......altfel.
Doamna Anaina:(serioasa) Ajunge Soitarule! Paraseste-ne vreau sa vorbesc cu regele meu.
Regele Fatarnic: Ce poate fi asa de important si nu se poate vorbi de fata cu inlocuitorul meu pe tron atunci cand sunt cu spatele, dar daca asa doresti, asa va fi. Dute Soitarule si vezi ce face regina mea, iubita mea Xela, creaza-i o dispozitie buna pentru venirea mea.
Soitarul Rosu: (cu un zambet foarte larg si ud leoarca) Desigur Marite, acum ma duc sa ingrijesc de buna regina, caci regele meu se pare ca ma izgoneste din imprejurul sau, ma voi rostogoli in iatacele dansei si voi face ca stelele ce se ascund de zi si ies sfiite doar noaptea sa ii ploua pe ochi odata cu caderea universului in panzele mintii luminate.
Regele Fatarnic: Dute odata, nu mai debita aici atatea.
(Soitarul se indeparteaza de scena mergand in zig zag si facand jumbuslucuri diverse) Spune doamna mea ce ai pe suflet si cu ce te poate ajuta bunul tau rege?
Doamna Anaina: Marite vin in fata ta cu sufletul inchis si plin de intuneric in plina zi, umila ca in ziua venirii mele la curte, sa va rog pe Maria Ta sa il eliberati din lanturi pe bunul si iubitul baron Uciovun, ca dansul...
Regele Fatarnic: Destul! stii foarte bine ca nu pot face asta, baronul se afla acolo din cauze bine stiute de tine si pe langa toate astea, Xela a insistat sa fie inchis.
Doamna Anaina: (cazand la picioare si izbucnind in plans) Maria Ta ai mila de dansul, atatia anii in care ti-a fost credincios si a luptat sub Domnia Sa sunt in zadar? Sire aveti cunostinta de sentimentele care ma incearca pentru baron si cred ca daca se va incheia viata lui atat de devreme mai voi prapadi si eu alaturi de dansul. Va rog aveti mila.
Regele Fatarnic:(oftand, aplecandu-se si rdicand de la pamant trupul bunei doamne) Ah doamna cand va vad in stare asta parca mi se rupe interiorul si cerul meu sufletesc se crapa. Voi vorbi cu Xela sa vad ce zice si dansa dar trebuia sa se gandeasca baronasul tau inainte sa urzeasca asemnea plan de a o pangari pe Xela si de a mi lua tronul.
Doamna Anaina: Sire, orice om are un moment de ratacire si de pierzanie a caii drepte, a lui a fost acum, se va caii, veti vedea.( Se uita fix in ochii lui cu o caldura adunata parca din toate cotloanele universului) In plus daca Maria Ta imi acorda aceasta favoare voi destainui un secret al reginei pe care regele meu nu il cunoaste.
Regele Fatarnic: (regele mangaindu-si barba) Bine Anaina voi vedea ce pot sa fac, dar sa nu te astepti sa scape nepedepsit, iar in legatura cu secretul vorbim mai tarziu caci acum ma asteapta buna mea Xela.


Scena II
(Regele Fatarnic, Regina Xela)
(La etajul 2 o scara pietruita si prafuita de timp duce catre iatacul reginei Xela, o usa masiva de lemn incrustat cu diferite pietre pretioase, aduse de catre mari negustori florentini, joaca in lumina rece a soarelui. In incapere se afla un pat cu baldachin din lemn de mahon, un dulap masiv ce ascunde tinutele doamnei, o masa impunatoare plina de diverse carti si calimara cu pana, peste tot in camera flori de primavara sunt puse de catre servitori ca sa umple simpla camera a reginei. Regina sta la fereastra si studiaza pierduta gradina plina de servitori agitati ce alearga peste tot sa pregateasca festinul ce va avea loc la noapte.)


Regele Fatarnic: (intra pe furis in iatac, regina nesimtindui prezenta, se furiseaza pana la fereastra si o cuprinde de mijlocul subtire, ridicand-o de la pamant.) Te am prins lumina alba ce te prefaci in om cand e vorba de Xela.
Regina Xela: (un tipat ascutit scapat din gatul lung si armonios desenat al reginei, se aude in tot castelul) Sire ma-ti speriat de moarte, am crezut ca inima mea o va lua la sanatoasa de frica, aproape sa lesin.
Regele Fatarnic:(razand zgomotos) Sa chem spiterul sa iti ia sange buna mea doamna ? are dansul leac pentru speriosenia ta.
Regina Xela:(se linisteste brusc) Stii foarte bine ca nu suport doftoriile. (se schimba la fata) Mi ai trimis Soitarul inainte sa iti anunte venirea si mai sa il arunci pe geam cu glumele lui nesarate si badaranismele sale, de ce il tii langa tine pe aratarea aia de bufon, nu o sa inteleg niciodata.
Regele Fatarnic:(Incercand sa para serios) Te-a speriat un bufon draga ? atunci e serioasa boala ta, dar o sa vorbesc cu el sa nu te mai deranjeze daca nu iti fac placere glumele sale.
Sa lasam asta, spunemi tu Xela, s-au facut 3 ani in cap si in picioare de cand te am adus la curte, ce parere ai despre asta?
Regina Xela:(Asezanduse in bratele regelui) Au trecut 3 ani, adevarat dar ma simt ca in prima zi, adica tot cred ca era mai bine inainte sa ma furi, Sire, de la bunii mei parinti si locurile de unde ma trag. Dar Maria Ta a fost bun cu mine si a incercat sa ma faca sa uit si sa trec peste, mi-ai pus la picioare intreg regatul, mi ai oferit inima si sufletul tau pe taler, cum as putea sa ma plang.
Regele Fatarnic: (Mohorat) Sa inteleg, draga Xela, ca nici dupa atata amar de timp trecut peste noi, tot nu iti sunt drag?
Regina Xela: Imi sunteti drag ca lumina ochilor ce ma bucur zi de zi de ea, caci imi sunteti rege de drept si va iubesc ca pe regele meu.
Regele Fatarnic: Dar nu ca pe barbatul tau.
Regina Xela: Nu pot pune pe acelasi podium un rege si un om simplu. Nu puteti fi rege si amant sau iubit al unei simple muritoare, Sire.
Regele Fatarnic: Ah ce poveri iti poate aduce domnia...Venisem la dumneata scumpa mea doamna ca sa te intreb daca doresti sa participi la zaiafetul de diseara tinut in cinstea victoriei de la Zobrin. Va fi doamna mea alaturi de mine cu trupul ei diafan si maldios la fel ca un fir de gerbera mangaiata de soarele ce se poarta cu manusi sa nu distruga frumusetea unicata.
Regina Xela: (Magulita lasa capul in jos) Domnia Sa e soarele ce ma mangaie, si pentru asta voi fi recunoscatoare cat timp voi mai avea eu pe acest plai, dar floarea mai are nevoie si de apa, iar apa este libertatea mea, Sire.
Regele Fatarnic: (prevazator) Dar cum bine stii apa multa ineaca floarea si o dezradacineaza. Xela, regina mea o sa te invatz sa ma iubesti, iti promit.
Regina Xela:( Privind in ochii regelui direct) Sire nu cred ca un rege ar trebui sa faca promisiuni ce nu poate sa le onoreze, dar ii multumesc Domniei Sale pentru grija purtata chiar si acum.(se ridica si se indreapta din nou catre fereastra intorcandui spatele regelui)
Regele Fatarnic:(nervos, si jucandu-se cu sigiliul de pe deget) O sa vezi ca o sa ajungi sa ma iubesti orice ar fi. Diseara vreau sa fii alaturi de mine si nu vreau nici sa aud un raspuns care sa ma supere mai tare. Nu trebuie sa le dau nobililor de banuit ca regina mea nu imi tine companie cu sufletul daramite cu trupul. Vor fi tentati sa ajunga la tine sa unelteasca impotriva mea.
(se intoarce rapid si tranteste usa in spatele sau)
Regina Xela: (singura in iatac, si cu ochii inlacrimati) Rege nebun, si de vor seca oameni si vor muri de sete si tu vei ramane singurul om in colbul lumesc si tot nu voi avea ochii pentru sufletul tau.



Scena III
(Sala tronului impunatoare ca intotdeauna, plina de candelabre de o frumusete rara, cu blazoanele familiei regale pe pereti, toate continand un sarpe si un cerb ce se contopesc intr-un turn inalt de piatra. Intr-un colt al salii se afla retrasi Contele Severus Kalianik si Doamna Anaina, contele un barbat inalt si uscativ inca in floarea varstei albit pe ici pe colo, imbracat in culori vii si foarte elegant.)




Contele Severus: (uitandu-se pierdut la servitorii ce curatau armurile de la intrare) Ce agitatie, toata lumea preocupata de acest banchet... aproape toata lumea, unii mai au si altele pe cap(uitandu-se la Doamna Anaina). Cum veti putea Doamna, sa va prezentati in seara aceasta la banchet, singura si mohorata de nici toate candelabrele din lume nu o sa poata sa va lumineze sufletul, suferiti de lipsa de lumina omeneasca.
Doamna Anaina: (cu un glas mieros si un zambet ironic) Va multumesc nespus conte pentru grija ce mi-o purtati, dar fiti fara grija caci dupa orice furtuna rasare si soarele.
Contele Severus: (ranjind) Soarele rasare mai greu din fundul temnitelor regale.
Doamna Anaina: Intotdeauna depinde de cel de sus, daca el doreste soarele rasare si noaptea.
Contele Severus: Poate ca da, niciodata nu se stie cand cel de sus ajunge jos.
Doamna Anaina: Insinuati ceva anume, conte?
Contele Severus: Nu, nicicum, e doar cursul firesc al lucrurilor, minunata doamna.
Doamna Anaina: Dar dumneata, fara soare o fiinta nu poate trai, nu vad nici un soare pe cerul dumitale.
Contele Severus: Uni oameni sunt facuti sa traiasca in intuneric de acolo pot face mai multe si pot fi mai liberi, nu toata lumea cauta afectiunea unei doamne asa de infloritoare ca dumneata.
Doamna Anaina:(razand fals) Dar vai conte ma faceti sa rosesc, va multumesc pentru complimentele aduse. Dumneata ai fost la Zobrin? Am auzit ca Maria Sa a reusit sa doboare mai mult de 100 de inamici, si ca baronul Uciovun a fost acolo in prima linie si a reusit sa le doboare capetenia, e adevarat?
Contele Severus:(Fastacit) Da...dar din pacate tot din auzite pot sa confirm si eu. Nu am fost prezent la acea lupta din cauza unei gute puternice. As fi vrut si eu sa fiu acolo sa ii ofer sprijinul meu Domniei Sa.
Doamna Anaina:(aproape soptit) Sunt sigur ca ai fi vrut....
Contele Severus:Ati spus ceva buna mea doamna?
Doamna Anaina:Da, am zis ca sunt sigura ca va-ti fi dus si v-ati fi demonstrat abilitatile de razboinic, domnule Conte. Stiti cumva unde este vrajitorul Ianor, a trimis dupa mine ca vrea sa ne vedem, dar nu am reusit sa il gasesc pana acum.
Contele Severus: Cum il stiu eu pe vrajitorul acela nebun, sigur trebuie sa fie in poiana. Stiti cu ce prilej va cheama, buna mea doamna ?
Doamna Anaina: Nu, dar intentionez sa aflu cat de curand posibil. Va multumesc mult pentru companie, domnule conte si pentru cuvintele impaciuitoare.
Contele Severus: Placerea a fost totala din partea mea doamna, caci rareori am ocazia sa petrec putin timp cu o fiinta atat de minunata ca dumneata.
(Ii saruta mana galant si se indrepta spre servitorii stangaci ce incercau sa agate ghirlande in incapere. Doamna Anaina iesi pe usa principala)



Scena IV
(Teminitele regale, negre si umede, pline de tipete ingrozitoare ce rasuna din pereti grosi si murdari,coborand scarile care dau in temnita ajungi pe holoul principal, unde in capat este o usa masiva pazita de 2 garzi ce ascund carcera baronului Uciovun, coboara pe scarile principale Vrajitorul Iagor si cu Soitarul Rosu discutand despre festivitatea de diseara, ajung la temnita baronului, garzile deschid usa si intra, vazand-ul pe baron intr-o stare mizerabila pe un asternut de paie)



Soitarul Rosu: Ooo baroane ce bine imi pare sa te vad, vad ca ati decorat cu bun gust vastele dumneavoastra apartamente.
Baronul Uciovun: Ma bucur sa te vad soitarule, in momentul de fata ma bucur sa vad pe oricine, dar vad ca tot la fel de spiritual ai ramas si fara prezenta mea la suprafata.
Soitarul Rosu: (lovindu-l cu sceptrul in forma de bufon peste crestetul capului, parca i-ar fi dat binecuvantarea) Da, baroane, sa stii ca prezenta ta nu este niciodata obligatorie din orice punct al vietii ai privi si se pare ca de data asta si regele este de acord.
Vrajitorul Iagor:(batran si cu vederea mai slabita se uita curios la scrijeliturile de prin temnita) Ajunge soitarule, nu uita ca vorbesti cu baronul Uciovun inca, ar trebui sa ii arati mai mult respect.
Soitarul Rosu: Cer mii de scuze baroane, imi pare rau ca v-am stricat buna dispozitie din aceasta zi minunata, adica va spun eu ca nu aveti de unde sa stiti, e minunata.(soitarul facu o plecaciune pana in pamant cu picioarele incrucisate si cu sceptrul schelambaindu-se pe a spate.)
Vrajitorul Iagor: Ajunge! sa discutam despre ce trebuia sa discutam, nu avem mult timp la dispozitie. Ia spune baroane crezi ca Fatarnicul te va executa?
Baronul Uciovun: Vrajitorule stii foarte bine ca nu o va face atat timp cat doamna Anaina ii este draga, daca nici acum cand aproape as fi avuto in maini pe regina Xela si as fi reusit sa conving nobili sa il detroneze, nu m-a omorat si m-a aruncat in teminta, da dovada clara de cat de slab este.
Vrajitorul Iagor: Baroane esti prea increzut in fortele tale, sa nu cazi de prea sus, ai grija. Oricum ai si tu un vraf de dreptate in spusele tale, regele este slab, cand vine vorba de Anaina, dar tine minte ca taria lui vine din partea reginei Xela, ea il face pe el sa fie puternic, asa ca ai mare grija ca daca mai atentezi o data la regina Xela, vei fi mai mult ca sigur scurtat cu un cap. S-a lasam astea la o parte, am vorbit cu toti nobili despre detronarea lui Fatarnic si instaurarea contelui Kalianik in scaunul regal. Dupa ce am mituit jumate din ei si cealalta jumate am convinso cu un vin de cucuta si salcior(razand si frecandu-si mainile) au fost de acord cu ideea si acum in momentul in care vorbim este un consiliu intre nobili unde se discuta cum se va pune in practica aceasta idee. Contele Kalianika este dispus sa isi ofere toata averea pentru a duce la bun sfarsit planul acesta, dupa cum bine stii el sustine ca tronul aceasta este al lui de drept din a 5-a speta de strabuni care au condus acest regat.
Soitarul Rosu: Contele Kalianika nu este mai mult decat o pasare cu pene viu colorate ce are foarte multa avere si nimic mai mult, talentul sau de conducator lasa de dorit si dacar ar fi sa fie aplicat asupra unui card de oi.
Baronul Uciovun: De acord cu tine bufonule, dar gandeste-te ca asta este in avantajul nostru, dupa ce pune mana pe putere, contele va fi in mana noastra, pentru ca noi l-am urcat acolo si vom conduce noi aceasta marioneta buna de nimic si ca sa fim sigur ca se afla in mainile noastre i-o vom baga pe gat si pe doamna Anaina, caci singuratatea poate fi apasatoare atata amar de vreme. De doamna Anaina ma voi ocupa eu personal cand voi iesi de aici.
Vrajitorul Iagor: Ai grija baroane, atat iti spun ocupa-te de Anaina insa nu te apropia de Xela caci atunci se va narui totul, regina Xela stii foarte bine ca te refuza constant, las-o in pace, macar pana punem mana pe regat.
Soitarul Rosu: (rade cu coltul gurii, jucandu-se cu un femur uman gasit prin temnita) E ca si cum i-ai spune unui caine sa ia botu de pe halca de carne.
Baronul Uciovun:(cu un glas tunator) Ai grija soitarule sau vei face giumbuslucuri pentru Scaraotchi pe lumea cealalta. (o pauza de cateva secunde , dupa care foarte calm) Care este partea ta in toata afacerea asta bufonule, ca vad ca tu nu te ocupi de nimic.
Soitarul Rosu: Eu, baroane, eu fac lumea sa rada, dar tine minte ca intotdeauna din ras dai in plans, asta e prima regula, si nu uita cine sta pe tron cand regele e cu spatele, cu cat esti mai aproape de tinta cu atat ai mai multe sanse sa nimeresti in centru.(rade fortat)
Vrajitorul Iagor: In seara asta se tine un banchet in cinstea victoriei de la Zobrin. Va fi toata lumea prezenta, in afara de tine, normal, vom face tot posibilul sa il mai discreditam pe rege in fata nobililor si a alaiului, ca sa mai prinda curaj, sa vada ce fel de om este.
Soitarul Rosu: Imi pare rau baroane ca esti retinut si ca nu vii la banchet diseara ai fi facut un cuplu stralucit cu Anaina, care te plange pe la rege ( zambind ironic).
Baronul Uciovun: (indiferent) Nebuna aia, important e ca regele o asculta, iar de cuplu, nici nu se pune problema, inima mea apartine.......(se aud zanganituri)
Vrajitorul Iagor: Liniste! cred ca ar fi mai bine sa ne retragem, daca mai este ceva de spus iti vom transmite prin Anaina iti vei da seama de mesaj,
Soitarul Rosu: Cu bine baroane, sau cu stramosii lu Kalianika(si ii arunca femurul in brate).
(vrajitorul si soitarul iesira in fuga si urcara scarile, baronul petrecand-ui cu privirea pana la inchiderea usii temnitei)


Ce?

Miros pregnant si greu de imprejurare......

miercuri, 1 iulie 2009

Falie in "Felice"

Din taine triste s-a nascut profanul
Din zambete tacute a rasarit si diafanul
Si cu toptanul sentimente ce inghetza anul
Se sparg cu nepasare cruda de tarm.

Aduna stele in ochii caci cerul este mare
Aduna in suflet verdele din valuri rasunatoare
Aduna tot ce prinzi ca sa creezi sfarsitul
Aduna lacrimi de cristal si pangareste incipitul.

Labirint pierdut in drumul drept
Ascunde tu iesirea catre iminent.

Aprinde lampa in odaia ta ce a noua
Lasa-o sa se confunde cu un suflet, doua
Ermetic de respiri intre 4 pereti murdari de vid
Xeroxat sa mor intre clisee desprinse dintr-un mit
Aduc omagii celor ce privesc nepasatori si voua
Nebunii de albi ce isi cauta regina noua
De pleci urechea la o sopata a timpului
Ridica mana si opreste trecerea infimului
Aplauda tacuta intr-un colt fara sa vada
Speranta searbada secata sus in spada
Indiferent de cauze sau chiar efect
Enumar tot cu adevarul indignat in piept
Uita uitarea uitand uituci udati fara umbrela.

Oricum, Turist in propria mea viata raman si tot privesc fac poze si ascult, ca mai tarziu sa imi amintesc prezentul din trecut.
Ma bucur catre toate astrele caci imi rade glasul si privirea, nedumerit sunt si ciudat ma simt dar tare imi place nemurirea. E bine acum e pace, e furtuna, pe mare tipa pescarusul, aicea tuna, in suflet e caldura si intunerc dar mai exista un licurici si rade el isteric, caci ziua va veni, eu va asigur, cu un soptit "e bine" sunt mai sigur, ca daca nu ma imbolnavesc de friguri si pier printre fiinte undeva pe diguri. Sunt optimist acum si am rabdare.
YUdeii is pusi la MIla lor sa asiste cum o minune sta intr-o invazie de lacuste.

joi, 25 iunie 2009

Noapte plina de zeitati banale si pierdute


Tapinarii - Si zeii
Asculta mai multe audio Muzica

Fulgere pe cer si in inima mea...drumul spre casa e prea lung atunci cand il parcurgi singur...de acord ???...de acord...

Foarte multe lucruri pierdute intr-o noapte atat de ciudata, furtuna uscata si furioasa, cu cer senin plin de stele ce tin isonul amintirilor de tanar. Apa furioasa care ne spulbera de pe dig ca pe niste frunze in vant, licoarea pentru aducere aminte si personaje macabre scoase parca din legende urbane romanesti, sentimente de frustrare si nentelegere se pierd intr-un singur gand. De ce trebuie sa ne intoarcem in timp ca sa intelegem prezentul? Coincidente ciudate ce te fac sa intelegi lucruri care erau evidente. Precum o vorba pe care ai spuso si nu mai poti sa o retragi, la fel si cu viata, nu poti sa retragi faptele deja petrecute, traiesti cu ideea, zambesti in gol si astepti ca prezentul sa te invaluie cu grijile zilei de maine.
O tigara, un fum, o noapte, un timp, o minune, lucruri de dependenta majora intr-un prezent limitat de un timp ce pare liber, ce lung e drumul spre casa.....cand il parcurgi singur.
Fulgere pe cer din ce in ce mai dese, ploaia curata fiecare urma de caldura si parca ard, si cad, si am sperante pierdute, si ma sting odata cu lumina pala din dormitorul meu pierdut prin timp.
Ce mare durere atunci cand nu depinde nimic de tine si ambitia ta duce pana la toarta universului si se intoarce plouata spunand ca a facut tot posibilul, ce poti sa faci ? poti sa accepti, sa inghiti in sec, sa te uiti in alta parte si sa te asezi mai bine pe pozitie pentru urmatorul val.
Si zeii ? si zeii sunt nepasatori.

miercuri, 24 iunie 2009

Ferice, sunete din mine si franturi de jad in atmosfera

Tacerea ta se aude mai tare
Amfitrion in gand cu ochii spre chemare
Ce doare mai tare o palma sau o alta cautare
Aprinde in taina lumina lunii ce rasare
O noapte printre sunete o alta aruncare in mare
Inghet in loc vazandu-ti chipul
Invat sa nu mai afisez nici ridul
Ce face sa ma vad un om mai mare

Adie taina precum a lu Damocle sabie
Ma face sa ma pierd inversunat de rabie
Si tot zambesc si spun ca iti ofer pamantul
Cand tu imi surazi si imprastii tot cuvantul
As vrea sa ma impac cu gandul
Ca nu am puterea sa ma razboiesc cu dansul
Asculta plansul si suspinul rece al vietii
Observa un militar batran isi scoate epoletii
E timpul ce se pierde in altarul dulce al sortii
Si ochii tai pierduti in amintirea ar ridica si mortii
Dar nu pe mine, ca sunt momente pline
Cand recunosc ca nu ma vezi pe mine
Dar maine....dar maine poate o fi mai bine

marți, 23 iunie 2009

Capul sus, privirea inainte, spatele drept...cei acolo ? E VIITORUL

Inca o dimineata tacuta cu muzica rasunand in urechi indreptandu-ma agale catre serviciu. Trec printre aceleasi ateliere tacute, prin balti de la ploaia de aseara, si prin mirosuri de mic dejun de la terasa din colt. Copii de 1-3 ani ce alearga liberi in pielea goala pe mijlocul strazii ca si cum nu ar fi nici o masina care sa treaca pe acolo.
Si mergand asa racit, transpirand, fara sa fie cald si tusind, gandindu-ma la somn, imi fuge gandul la anumite momente din trecutul apropriat. Vreau totusi sa nu ma gandesc sa imi focalizez imaginea pe ce urmeaza, nu pot e in zadar, viitorul e prea greu de privit in fata si de luat in piept. Cum zicea cineva "Mergem cu spatele catre viitor" si bine mai zicea, dar nu e valabil pentru toata lumea, doar pentru mine bine si inca vreo cateva persoane, le numar pe inelar.
Foarte multi imi pun intrebarea..."de ce te uiti inapoi? uitate in fata acolo e viitorul" si imi vine sa le raspund tare si raspicat "Te-am intrebat eu de ce te uiti la reviste deocheate? nu. Atunci te rog sa imi permiti in mintea mea sa fac ce vreau si sa ma uit unde vreau".
E si asta un punct de vedere, dar in acelasi timp ramane ideea ca omul vrea sa-si depaseasca conditia si atunci ar trebui sa persevereze sa se intoarca cu fata catre viitor, suntem nemultumiti cu noi insine special pentru a ne depasi conditia, eee , atunci cred ca ar trebui sa o facem. Sincer, eu cred ca asta o sa fac, azi voi privi in fata.

luni, 22 iunie 2009

Lectura la intamplare gandita la culcare

Am invatat sa ascult, am invatat sa tac atunci cand trebuie si daca nu am facuto am avut un scop.
Ce poate mintea umana si de ce e capabila uneori ramanem uimiti zi de zi.

Gonind spre golurile lasate de melodii ce nu imi erau adresate si care aveau o traire intensa pentru alte persoane cunoscute si necunoscute mie, am invatat ce inseamna rabdarea, intelegerea si neputinta.
Clipe in timp se sparg de stabilopozii propriei mele firi, ma simt indiguit de catre sentimente contrarii, si e la fel de placut ca atunci cand privesti marea dimineata.
Rostogolind apa vie pe obraz privesti spre cealalta parte si lasi sa iti intre in suflet bucuria arzatoare a trecutului si parca vrei sa izbucnesti in flacara deschisa, nu poti. Vrei sa incerci sa te intorci, esti sigura ca e bine ca merge, ca nu, ca nu e bine, sau cine stie, dar daca as....
-tu statuie uitata in colt pe canapea ce ma suplici sa ma opresc din a mai comanda menestreii, de ce taci si intr-o privire pui mai multa flacara decat toata fiinta mea in gand ?
-pentru ca simt, pentru ca sunt om, pentru ca sunt om.
-De ce te repeti fiinta, de ce ai o rutina de fiecare data ? pana cand spun eu stop. totul e la fel cu toti.
-Este ce i drept caci altfel nu are cum sa fie si pentru ca am nevoie sa repet ca sa stiu ca existi.Vezi omul nu fapta caci fara el nu are noima nici cuvantul.
-Nu vad nimic, nu vreau sa vad, vreau doar sa ascult sa fredonez, sa imi imaginez si sa visez la ce frumos era in luna lu marte, intr-o seara de mai, undeva in a lu macedonski decemvrie, sau chiar la granita batranilor ani de liceu.
-E tarziu hai stinge candela si sa dormim caci ne prinde noaptea cu suflu crescut si nu-i frumos.
-Bine...cum zici tu.
-Somn ushor si vise placute cu ochii deschisi, caci intunericul ascunde taina, si taina ascunde intunericul in suflet incetosat.
-Dormi.
-Bine, bine, dar cine are grija in seara asta de stele?
-In seara asta stelele s-au pierdut pe drum, nu mai e nevoie.
Sfarsit.

O speranta singura in camp

Mii de fulgi gri de cenusa se zbat fericiti in jurul victimei cazute in zapada inrosita de sange.
Acum e totul doar frig si tacere surda, aburi ce ies usor din padurea de la orizont construiesc perdeaua ce ascunde crima. Cerul se inroseste de rusinea faptei, caci si Dumnezeu se mira de ce poate fiinta umana. Un copil intrat pana la jumate in zapada afanata zornaie doua cartuse in mana stanga si zambeste la soarele ce fuge. Imbract cu haine funinginoase si negricios ca un taciune, fiu de miner mandru ce nu intelege tragedia si nu vede raul. Se indreapta agale spre victima si se aseaza tacit cu capul pe paltonul naclait si priveste intins cerul imaginandu-si spiridusi in nori conturati la coltul lumii, nu tu cuvant, nu tu vant, nu tu miros de pin, se aproprie totul vertiginos de vid. Fredonand un cantec vechi, invatzat undeva prin mina, cand era cu tatal, copilul isi taraie fiinta catre padurea neagra lasand victima in spate parca dandu-i binete si parca fiind inca o persoana si nu obiect, ce despartire atat de fugara si fara de sens. Cu o ultima adiere de vant ce aduce un vraf de zapada pe barba stufoasa a fostei fiinte se inchide si poarta grea ce blocheaza apusul in afara casei unde la o mansarda copilul zornaie doua cartuse asteptand sa vina ziua de maine pentru un fel de mai bine.

Scrieri despre si inspre...

Scena statica in afara de Univers cu protagonisti din ipoteze certe.
Am fost, am vazut, am simtit, am plecat, am ramas cu gust.
Fire de nisip oranduite matematic sa te conduca spre sfarsit si sa intelegi ca orice inceput este precedat de un sfarsit, iar de nu te bucuri de ce se afla intre cei doi termeni ai trait degeaba.

Influente Vamiote.

Priveste!....

Nisipul e rece, si valul furios
Noaptea e ironica cu ochi multi
Noi sub o barca privind muti
Cu un zambet fugar si haios
Am asteptat lumina.

Ascunde-ma sub privirea ta
Nu vreau sa aud trairea
Nu vreau ca timpul sa imi prezinte un pliant cu nemurirea

Aspecte lucide a unei seri infumurate si aburite
Cu mii de oameni am fost dar cu nimeni
Am vb cu toti dar cuvintele mele ti se adresau
Insula noastra e intr-un ocean.

Vreau sa ma ascund sub patura si sa nu mai vad nimic in jur doar sa va aud fredonand...mare si cu tine.

Pierduti printre sufletele desfranate si uitate de Dumnezeu intr-un colt de harta, am aflat aici calmul uitat de strabuni, am aflat ce inseamna sa nu mai fii Atlas....... caldura, nisip, frig, apa, foc, cer, stele, oameni, animale, licori, muzica, toate elementele necesare noua pentru a trai si nimic mai mult....si totusi vrem mai mult. Sfarsitul odata cu valurile mai putin furioase se aproprie in dimineata asta de mal....Ne vom intoarce.

Oricum....societate te am imbratisat calduros si te am primt din nou in mine. Scindez gandirea iar...si in loc sa ma gandesc la un aspect, ma gandesc din nou la univers.

joi, 18 iunie 2009

Poveste fara sens cu un singur sens

Pun piciorul stang in fata si calc fara sa ma tem, pamantul e sub mine, ma tine.
Ma tin de zidul scorojit de timp de o culoare ce arata mai mult manjita, vopseaua umflata si scorojita de soare si de oameni se uita nepasatoare la mine cum ma uit la ea. Ajutorat de tot ce i in jurul meu sa merg in fata, o fac dar tarziu imi dau seama ca merg inspre inapoi si scrasnesc din dinti cu pumnul strans plin de tarana pe care am respirato acolo jos. Blestemele imi trec prin urechi vuind cu fiecare consoana accentuata, ochii imi fug dupa lumina gri a cerului care dispare si ea de rusine, gura uscata vrea sa tipe, mana tremuranda cere, toate simturile sunt lamentabil de frumoase in lipsa lor de putere. Sunt departe ma uit in zare vantul uscat imi taie fata si nu pot sa inteleg ce se intampla si unde ma aflu. Picioarele imi circula pe pamantul crapat, singure, independente de vointa mea, taraie o carcasa pierduta in univers.
Nu mai pot, caldura de afara imi intra in sange, soarele de pe cer simt ca imi prajeste organele interne, totul este un chin continuu ce nu se mai termine si vreau sa imi iau zilele si sa raman cu noptile reci pe vecie.
Taraindu-ma prin praf si cu aschii in degete, fara bocanci, fara haine pe mine, reusesc sa ajung la usa ce inchide acest traseu, aceasta corvoada ce nu permite individului de a se ridica si de a domina insusi natura ca un stapan asupra Pamantului cum se proclama. Usa masiva din lemn de nuc, inchisa la culoare ca misterul din spatele ei, cu o clanta ruginita pana la Dumnezeu, de se mira si sfinti, tocul inscriptionat de shamani ai timpului ce protejeaza acest mister. Intind mana si literele ciudate de pe toc incep sa lumineze intr un mod foarte bizar cu o culoare alba intens. Cu o ultima sfortare, cu mana plina de spini si scaieti cu sange uscat pe degetul mare si inelar, apas cu toata forta pe clanta timpului.
Deodata toata lumea se strange in jurul meu pregatiti sa vada ce se ascund in spatele mastii, un amarat si batut de soarta are sansa sa deschida poarta trecutului sa vada ce vrea, toti aplecati cu rasuflarile taiate si parca neavand nevoie de aer inca 2 eternitati asteptand in spatele muribundului.
Dar el apasa din nou pe clanta si impinge la loc usa masiva rupand unica cheie in broasca ce suferea cumplit ca un suflet blocat in iad sub forma de poarta.
De ce ? De ce ? De ce ?
Viitorul este mai aproape si este de neoprit.

Degustare sufleteasca de stele la jar si vin la fiinta

Am revenit cu mana intinsa...catre cerul rece si cu manecile suflecate ca un gospodar ce e el, imbracat intr-o salopeta gri cu reflexii de vopsea de pe gardul portocaliu pe care s-a rezemat. Am aflat undeva intr-un ungher, cotlon sau chiar in lume ca oameni respira alti oameni. Asculta ......se poate auzi cum unghia calda sare cu usurinta peste santurile ce de departe se vad crestaturi imaginare pe muchia unei prapastii din partea superioara a individului canonizat si intemnitat la dialoguri efemere pentru eternitate cu propriul eu. Sensul uzual este sensul sensibil al senzualitatii umane ce emana din fiinta. Privesc in gol blocat cu o grimasa de tip masca si observ, baze de energie pura ce se intalnesc intr-un sistem solar strain si se ciocnesc pana cand zenitul pamantesc dispare. Cobor alunecand pe o raza, e bine e rau, nu conteaza, cati nu s-au bucurat de cupa de otrava ca si cum ar fi savoare desavarsita??? cine stie ce o sa mai fie in pahar maine??...nimeni! dar o sa stim sa tinem un toast demn si Mandru de acest pahar. Bauturi alunecoase pe gatlej si racoritoare ce instantaneu iti fura simturile de care nu ne putem dispensa. Seara aceasta a fost o bautura cam tare poate un vin de Madeiras sau poate un Porto dar stiu ca a meritat fiecare picatura. Un toast pentru caldura de afara pentru cerul far de stele, pentru norii ce se ingramadesc sa se uite la mine pe geam si pentru tine.
Un vin bun e si dulce si acru si amar si sarat in acelasi timp....contopeste toate starile intr-o singura entitate ce iti provoaca papilele gustative la un test de anduranta.....asa esti tu..........la sfarsit tii minte doar gustul bun. si atat:)

marți, 9 iunie 2009

Aparte şi Departe


GIGI DUMITRELE
Asculta mai multe audio Muzica »

În sfârşit.....a luat sfârşit acest blog...Scopul dispare odată cu ceaţa de dimineaţă ce o tragem lacomi prin nări. Pierdute sunt căile şi necunoscute sunt gândurile oamenilor cu care convieţuiesc. Astupăţi gura cu palma şi exclamă...Ai văzut ?!? ca să vezi !.....
O ultimă epistolă către copacii infloriţi din parc de acum vreo 2 luni ....un sfârşit de sagă pierdut într-un ceai de iasomie îndulcit cu miere într-o ceainarie în colţ....un început de destin sfărmat în dinţi...cu gust amar de pelin....şi mireasma de levănţică.....o gerbera cazută lângă un copac plin cu flori de cires rozalii la fel ca şi cerul....toate acestea conchid o istorie a unui alt univers...lăsând frumos loc, ca un gentelman ferchezuit, pentru un viitor mai infloritor şi mai arzător ce se numeşte vară în apropriere.
Ascultă tăcerea.....sau ascultă-mi gândurile....ascultă-ţi inima, sau ascultă-ţi prietenii, ascultă-ţi trecutul sau neagă viitorul...ascultă taine neştiute chipurilor de lut străvezii sau ascultă doar cum imi cade inelul în valuri cimentate, în zorii unei luni sângeriie în ultima decadă.
Zambeşte şi fii cum trebuie să fii, căci totul cere o etichetă, o jenă, o ruşine, o reţinere....dar mai bine, mai bine, Zâmbeşte!!! şi fără ele se descurcă lumea, fii egoist, fii egoistă, fiţi egoişti nevrând să vă impărţiţi persoana din faţă cu nimeni....egoism pur:)...
ORICUM ..... maine este o zi, şi nu poate nimeni să mă contrazică, mâine va ieşi soarele din nou...maine va fi cald de imi voi stoarce sufletul de vlagă din nou, maine alte sentimente se vor naşte din nou.....câte sute de miliarde de sentimente pe secundă se nasc....şi cât de puţine mor :) .
Au revoir Madame A. Bouclè, Bonsoir Monsieur Monstre.

duminică, 31 mai 2009

Aspecte bizare intre 2 ceasuri pierdute prin buzunarul universului(imagine)

Aspecte bizare ce iti invaluie mintea in diferite marame aramii....ce poti sa spui in fata marii statuii ce se prefigureaza in umbra faptei...nimic...Alunecand printre mii de frunze maronii cu nuanta de nimic, realizez ca toamna a venit mai devreme cu 4 luni....ce fericire pe universul surescitat de caldura de afara....si ce pacat ca nimeni nu o observa saraca de ea....ce trist sa treci ca un anotimp invizibil...
Aspecte bizare ce iti incarcereaza mintea si te fac fericit cu fiecare petala de floare albastrita de jarul rosu a unei tigari aprinse si fumate, aruncate intr-un colt de paradis pe strada Calarasi. Zambeste ! poti ? da pot...nu te cred, de ce???...findca nu poti sa minti...ba pot..nu vreau sa stiu...bine, atunci loveste-te cu tampla de toarta cerului ca sa vezi ce-i pe pamant...respecta vidul si trairea ca sa poti accepta plinul si nemurirea
Ce faci?.....ma zbat.....zici tu ???....DA ! nu se vede.....normal, te uiti in in alta parte.....si ce ?....si nimic....normal ca nimic ce altceva poti sa faci nu esti aripa, nu te poti zbate ca o aripa a unei pasari Colibri...asculta vantul ce iti trece pe langa ureche dornic sa te duca departe, de ce te opui ?....lasa-l sa puna mana pe tine si sa te duca acolo unde oameni nu vad caci trestia e prea mare si apa e prea rece, nu vrei ? stai aici in carcera societatii e mai bine nu ??....da este, caci atunci cand lupti si atunci cand te zbati, catusi de putin chiar daca tu spui ca nu, muntii sunt mai mici, ploaia e mai calda, frigul e mai frumos, oameni sunt mai zambitori si mai buni....prostii !!!...de ce spui asta chiar asa e....oameni sunt doar papusi din salcie umflata ce stau pe cursul apei si asteapta sa fie luati de val, mor acolo inradacinatii in iarba plina de incarcatura ceruita si apoasa, nestiind ce inseamna sa aluneci odata cu apa....lasa apa sa te conduca si nu te uita in jur, inchide ochii si lasa te dus....nu pot ca mi e frica sa nu ma loveasca vreo creanga peste fata....si daca te loveste ce? nu o sa fie nimic, o sa iti treaca o sa vezi, o sa iti aduci aminte razand la cateva cotituri de rau mai incolo, nu crezi?.....nu stiu...habar nu am, habar nu am....iti spun eu am mai mers pe raul asta....da, stii tu repede...nu stiu, dar am visat odata ca stiu......saruta-ma...nu vreau...de ce?...nu vreau....bine atunci, atunci, saruta-ma...nu vreau....bine....te ai suparat?....nu dar ma gandesc....la ce ?....stii deja ce o sa spun....da stiu :)......

Aspecte bizare si nu Oricum.....Optimist Ologit de Orologiul Obidit Odata Oropsit Orice Ofranda Osfintit....nu merge !!!.....si ce ? nu toate lucrurile merg dar ne plac :)....

vineri, 22 mai 2009

Ceatza dispare

Unul dintre talentele mele ascunse e sa fac sa dispara oameni, oameni de langa mine. De fiecare data firea mea placuta si fericita alunga si ultima persoana carea avea bunavointa sa ma suporte. Astept sa vad daca voi putea vreodata sa ma izgonesc singur, astfel voi putea sa ma regasesc pe pustiuri noi. "Ceatza dispare rupta in fasii......incepe o noua zi..." vreau sa inceapa o noua zi dar vreau ceata inapoi pe scena si nu departe si rece de mine....vreau sa imi dea cineva un cap in gura sa nu mai debitez si poate in liniste sau aproape liniste va reveni.
Oricum, tarziul e de neintors atunci cand devremele sa realizat, fara sa imi dau seama ca iar am mers prea departe si drumul se incheiase pentru mine spre ultimul front "... si infernul".

miercuri, 20 mai 2009

Absenta Nemotivata

Dupa o perioada lunga in care am stat si am reflectat eu asa la toate porcariile universale...ma scuzati, misterele universului, am revenit cu un post pentru cei care .....pe naiba pentru cei care habar nu au de blogul asta....ca nu se uita nimeni....ok....
Astept sa vina o zi mai buna, astept sa am o viata mai buna, dar tarziu realizez ca imi lipseste puterea de a avea ambitie si determinare caci le-am pierdut intr-un fum albicios si inecacios cu tente de sulf ce iese din inima celor din jur. Aspect diform pentru cei ce se privesc prin prisma unei hartii de 10 lei....orbire si intristare pentru cei ce nu vad cerul albastru si pasarile ce canta dupa ploaie in parcul de la primarie...dar vad albastrul metalizat seria 7 si aud ultimul hit a lu Puya...
pe langa astea toata lumea zice ca eu sunt nebun si ma intreaba "ce-i cu furia asta?" "ce ai cu ei?"
intrebati-va voi ce ati avea cu ei sau ce ati avea daca nu ar mai fi ei ....daca nu ar mai fi puradelul sau aurolacul care va face la buzunare sau va agaseaza cand mancati la masa linistit...sau huliganii care se joaca fotbal in statie si te trezesti cu mingea in cap si cu o manea in ureche...sau faptul ca esti pipaita in troleu mai rau decat o piesa rara de muzeu...si badaranii care n-au absolvit a 4-a clasa conduc SL500 sau altele si scuipa pe geam flegma verde pe trotuar pe care calci tu ca nu te uiti...incercand sa surprinzi o fotografie cu o cladire veche...sau sa schitezi ceva pe un carnetele...sau sa compui o melodie in minte impacientat sa ajungi repede acasa sa o transpui pe instrument....
Oricum ar fi, eu sunt nebun ...dar ei ????

luni, 27 aprilie 2009

Speed Painting

Chris Calf, unul din desenatorii pe computer care m-au uimit, realizeaza un portret in Photoshop cu tableta grafica. Merita vazut.
http://www.chrisscalf.com - Site-ul personal

Link pe youtube catre speed painting.
http://www.youtube.com/watch?v=cFXjOi0d1DY

Comunicat pentru tara( 1 Mai Veche)

Astazi am constientizat ca se aproprie vertiginos, cu pasi marunti, plin de nisip vamiot pe ghetele ponosite, Domnul 1 Mai. Mergand eu catre birou prin mahalaua plina de ateliere si oameni ce stropesc cu furtunul asfaltul, ridicand praful, m-a lovit in crestet ca vine ziua muncii :). Clar, am zis eu fara sa stau mult pe ganduri, o sa merg in Vama Veche. Minunata Vama Veche ce si-a realizat o operatie de chirurgie estetica si-a ajuns o sora mai mica a statiunii Mamaia. Toata lumea optimista ca va fi la fel ca pana acum, ca vom lenevi pe plaja in fundul gol, vom pune corturile pe nisip si ne vom alcooholiza pe langa focul dezmierdat de sunete de chitara. Ceva imi spune ca nu prea o sa se mai intample lucrul asta dupa schimbarile radicale ce s-au facut simtite "cu ochiul liber". Mergem profitam la maxim cu optimismul intre dinti ca o coaja de samanta neagra din pungile alea albastre de la bulgari:)).
Oricum ar fi, distractie sa este :))).

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Flori de mai ! NU ??

Flori de Mai. Flori de Mai. FLORI DE MAI.
Observ ca primavara cam rusinoasa isi face intrarea cu greu pe meleagurile "Pont Euxinice". Ascultand Alternosfera - Flori de Mai ( Youtube search in dreapta ), imi dau seama ca primavara se face simtita si in viata nu numai in vremea de afara. Lucrurile renasc si in rutina de zi cu zi. Simt ca intr-un fel sau altul gasesc anumite poteci pe care nu am mai pasit si ma arunc cu capul inainte nesatul de necunoscut, ce am descoperit cel putin pana acum pe aceste carari merita toata atentia. Primavara e inselatoare si la fel si descoperirile mele "columbiene" care se transforma in fum precum Indiile. Bulversat si incarcat de sentimente puternice si contradictorii merg inainte chiar daca stiu ca maine cararea pe care merg va disparea si va trebui sa imi fac singur loc printre maracini dar unele sacrificii merita facute, unele persoane merita, unele sentimente merita, ea merita.
Oricum, inchid ochi, pierdut printre miile de carti si pe sunete surde de Doina(FM), ma gandesc catre cine alearga articolul acesta si imi dau seama ca loveste un zid complex si nivelat frumos, se intoarce subit la mine fara nici un raspuns si cu un zambet larg de neinteles, frumusete trista, se poate ??? Cand seara s-ar face gri....nu te-ai mai putea stapani, si ce? e primavara nici nu trebuie. Diform in ciobul spart si afumat "ma oglindesc", intr-un anotimp frumos, intr-o margea de sticla si rezemat de un con, antiteza particulara, O voce imi sopteste aspru in urechea stanga: "Nu meriti flori de mai." iar una din miile de voci din capul meu raspunde "Stiu! nu merit sa ma bucur de rosul spalacit al florilor de mai ce le vad la un ceai la Carturesti".

joi, 23 aprilie 2009

FOTO EVENTS

Ok, la sectiunea "Catre alte lumi" daca va holbati bine de tot o sa observati ca este un link cu un site de fotografie. Site-ul are 4 categorii, Nature, Places, Abstract, People unde puteti vedea fotografii ,nu poze, ce sunt realizate de catre 2 fotografi remarcabili, ce sunt la inceput de drum, care isi ofera serviciile tuturor si intr-o gama destul de larga, daca va intereseaza oferta lor puteti accesa a 5-a categorie :)) din site care se numeste "Oferte" si puteti apela cu incredere la cei 2 chiar daca e nunta, botez, poze in baie, sau in camp, sau abstracte. Merita incurajati si sustinuti, din partea mea avand tot suportul posibil. Nu stati pe ganduri daca vreti poze de hi5, tagged, netlog sau o poza de familie, apelati pentru o suma rezonabila la obiectivele lor ce sunt in asteptare de subiecti sau subiecte.
Go ahead shoot :))

http://www.foto-events.net/

Ignore

Am dat peste un site prin baza de link-uri care are scris titlul "IGNORE EVERYBODY". E un site ce te invata sa iti intemeiezi o afacere, sa devii mai productiv si sa reusesti sa te mentii. Cateva reguli cu ce ar trebui sa faci si cateva schite interesante si amuzante in acelasi timp printre ele. Interesanta e ideea "ignore everybody" ok atunci ar trebui sa ii dau ignore si site-ului acesta, cred ca de aia nu prea imi merge treaba in afaceri :)), Oricum intrati sa va faceti o idee mai originala si teoretica despre business world, merita...si cine are chef sa imi spuna si mie daca sunt bune de ceva regulile acelea sau daca le-ati aplicat sau daca aveti alte reguli...comment on this.
http://www.gapingvoid.com/Moveable_Type/archives/000932.html

Am uitat de Cel de neuitat

Astazi trezindu-ma de dimineata am realizat ca am uitat sa debitez despre Inaltare.
Sa incepem cu inceputul, din nou...Hristos a Inviat....inca vreo 30 si ceva de zile cat se mai zice asta.
Astfel ca perioada Pascala plina de oo, Drop D(acordaj la chitara, la Carefura Hypermarket scria ca au maruntaie pentru Drop nu Drob, nush nici eu cum o fi corect) si mult MEL in toate formele sale comestibile, au trecut si am scapat. Invierea celui Inalt sau cum mai vrea lumea sa formuleze a inceput sa se transforme dintr-o sarbatoare crestineasca importanta de peste an intr-un Brand, intr-un mare Brand ce se vinde alaturi de detergent si ciorapi la raionul 2. Astfel ca apar formulari de genu "Tati tati cand vine iepurasul ??? Odata pe luna si are pictorial cu Cosmina Pasarin de 3 pagini" si alte produse care nu te lasa sa te inalti catre spiritualitate fara sa nu consumi sau sa folosesti produsul respectiv, astfel Invierea Domnului devine conditionata de anumite produse ce folosesc marketing crestinesc.
Lasand la o parte " brandu' " lui Hristos, intru putin in domeniul "intimitatea familiala la frizerie"
Sa va explic putin termenul. O sa il numesc defapt "Politete de frizer" dar pentru cei care nu il recunosc o sa dezbat putin. Politetea de frizer este adoptata in perioada de Paste(Pasti, eu asa stiu ca e corect dupa Biblie, dar suna urat ca brand sa zici Pastile) de catre majoritatea membrilor din familie pentru a fi mai buni cica, pentru a se curata spiritual si a le ura tuturor sanatate fericire si tot ce isi doreste fiecare. Un zambet fals arborat ca pavilioanele rusesti la submarine, un glas zaharisit de simti ca tre sa iti faci o injectie cu insulina, complimente cat mai multe si un ou agatat de degete cu care sa le ciocnesti oul cu naduf si sa te bucuri in sinea ta ca le ai facut oul praf si in fata sa le spui "e lasati asta a fost fiert mai mult, de aceea".
Oricum ar fi, o perioada senila si plina de bucurie divina, ce se amesteca cu gust de drob si acru de hrean formand o relaxare ce decade in trandaveala. Te duce cu gandul la o societate de porcine inteligente care daca ar citi articolul acesta s-ar scuza ofensati "ca se mai rup de cotidian"..stiti cum e vorba clasica "Mi se rupe in paispe". Fum de tigara cu aburi de alcool miros de fripturi si multa vorbarie ce formeaza un amalgam de romanism ce iti patrunde in creier si te subjuga societatii morbide...bine a spus cine a spus ca romanu chefuieste si pe patul de moarte.

Apropo de Sf. Photoshop

Un site cu creatii extreme, oameni luminati puternic cerebral de catre paleta de culori RGB si deviatiile, ce si-au aratat talentul, hardcore photo cam asa l-as putea denumi sau hardcore cerebral photo, oricum ar fi si oricum ar suna mai bine se vede decat suna.....asa ca nu stati pe ganduri intrati si ramaneti uimiti si petrificati ca la Harry Pothead....
http://www.shinybinary.com/

Pensula de foc

Un site care ar trebui sa fie un fel de revista online ce aduna mai multe materiale de pe internet si le publica lunar pe cele mai bune...adevarat talent in Sfantul Photoshop puteti observa pe
http://daily.phirebrush.com/

Si daca vreti sa vedeti cele mai bune ale anului 2007 :) (timpul este relativ asa ca si daca erau de la 1600, Mihai Viteazul cred ca a facut unirea in Photoshop, tot aia era)
http://bestof.phirebrush.com/2007/

miercuri, 22 aprilie 2009

Wild Life

Prin biblioteca mea de linkuri salvate de-a lungul timpului am mai gasit un mare fotograf "Nick Brandt din Marea Britanie (God Save the Queen). Fotograf din anul 2000 dupa ce a absolvit facultatea de film si pictura Nick Brandt s-a apucat de fotografie in Estul Africii (direct in Africa ca asa e frumos, uni mai au camere cu film la 40 de lei de le cumperi de la tutungerie si ala se duce in Africa)
Pozele sale ce se remarca prin lipsa de culori si prin faptul ca sunt de o expresivitate remarcanta mai au o calitate, ele sunt facute intotdeauna fara teleobiectiv, adica de la cativa metri de animale (riscant). Dupa numeroase expozitii in toata lumea lanseaza si o carte de fotografie intitulata "On This Earth" pe care o puteti cumpara de pe website-ul de mai jos.

Mai trist pentru posesori de printuri e ca preturile operelor sale pornesc de la 2200 la 11000 de euro (Good Luck with that)
Oricum ar fi fotografiile merita vizualizate si apreciate. Eu cel putin am ramas impresionat.
O scapare din junga urbana inconjurata de beton si taximetristi, opera lui Nick Brandt te face sa scapi catre anumite taramuri unde nici imaginatia nu te ajuta sa ajungi ....bucurati-va la maxim de momentul in care le vedeti si incercati sa va transpuneti in estul Africii.....macar asa sa ajungem si noi acolo :)

http://www.younggalleryphoto.com/photography/brandt/brandt.html

Ce vei face cand va veni sfarsitul lumii???

O imagine peste care am dat acum ceva timp tot mergand pe tastele de la computer..o imagine in care cineva infatiseaza ceva foarte neimportant la prima vedere dar destul de complex....uitati-va si spuneti si voi ce nu ati vrea sa mai faceti si pt care va bucura sfarsitul lumii....doar suntem optimisti nu ...O sa iesim din crizaa....YEEE....si o sa intram in razboi....AAAAA...dar macar nu mai avem somaj...a da .....YEEEE
Comment on zaa picture

http://www.explodingdog.com/title/whentheworldends.html

Dilemele Cristinei

Dilemele Cristinei ...spun asa pentru ca ea le-a gasit si ei trebuie sa-i multumesc pentru toate clipele in care am innebunit lumea cu diferitele situatii. Astfel fac o recomandare: cititi aceste dileme dar nu plecati negativisti si nu va ganditi departe, e vorba doar de sentimente si emotii. Puneti-va in problema si incercati sa discutati aceste dileme cu oameni care ar fi totusi la nivelul dumneavoastra, nu cu secaturi care ar avea primul gand in minte "Ce ar face Salam daca...". Va urez distractie placuta la intors pe dos situatiile.

http://www.friesian.com/valley/dilemmas.htm

Disparitia Universului

3 lucruri care pot face universul sa explodeze cel putin universul sobru daca nu tot universul. Do not try this at home...

http://imager.cc/page2/thingsthatcancausetheuniversetoexplode/

Lampi

Preocupare majora de ceva timp. Toata lumea vrea sa aiba macar o lampa interesanta in camera sau in living...inspirati-va de aci: Modele interesante.
http://freshome.com/2008/10/19/40-of-the-most-creative-lamp-designs-ever/

La Vita e Bella

E si dupa cea ati vizualizat website-urile de mai jos...sa mai spuneti ca lumea nu este frumoasa si buna si calda....:)) femei frumoase..cu forme generoase ce din vulgar trec instant in artistic...si peisaje la care admiram dar poate nu o sa ajungem niciodata sa calcam pe pamanturile unde au fost create. Nu ne opreste nimic sa spunem ca viata e frumoasa, dar de fiecare data cand spunem asta mai pierdem putin din avant si usor, usor parca nici noi nu mai credem asta, noi, optimisti convinsi care iubim viata....nu ??? ba da...

Oricum cu ochiul impaienjenit de sec si vulgar te intorci cu fata catre alta lume pe care vrei sa o vezi si nu care exista...macar in timpul liber daca exista.... casti, casti bine ochii, sorbi cu sete tot ce e sureal ca nu stii cand mai revii in stadiul in care esti...dar "Carpe diem" devine din ce in ce mai departat, estompat, manjit de uleiuri stricate ,pe o panza stacojie. Nici macar clipa nu poti sa o ai...oricat ar spune filosofi lu Peste..sau chiar aia de sus de la Grecii antici incoa, nu poti sa ai clipa si de trait nici macar atat, pentru ca noi, fiinte de bun gust cu pofta literara avida si cu un apetit de teatral ce culmina cu melomania clar definita, suntem bine fixati cu capul ori in trecutul indepartat blocat pe undeva ori ne uitam in fata ca doar viitorul conteaza...cica :) ....clipa a ramas doar o carpa murdara aruncata in debaraua mintii bolnave si lezate de cotidian din ce in ce mai mult.

Mai mult decat merita...

http://www.kennethparker.com/

Kenneth Parker un fotograf care m-a lasat cu respiratia taiata in momentul in care am vazut operele sale....culorile sunt absolut geniale...o lume pe care ochiul uman de rand nu o poate percepe.

Keneth Parker este un fotograf de large format landscape ce lucreaza cu culorile in zone salbatice prin toata lumea unde face drumetii timp de 5-8 zile in care realizeaza fotografiile. Un mare avantaj al sau este ca la inceputul activitatii a fost asistentul lui Eliot Porter (http://www.tworiversgallery.com/porter.html). Fotograf consacrat, ce a colindat toate colturile lumii vizualizand lumea din jur prin viewfinder-ul camerei sale. Locurile prin care a mers au fost foarte variate, Glen Canyon (Utah), Maine, Baja California, Insulele Galapagos, Antarctica, Africa de Est, Islanda, Mexic, Egipt, China, Cehoslovacia(Cehia si Slovacia astazi) si partea veche a Greciei.

Nuduri...si nu doar atat

http://www.lorandpeli.ro/index.htm

Este un website care merita vizualizat din scoarta in scoarta, fotografiile sunt impresionante cu un mesaj puternic si chiar putin socante. E mai simplu sa intrati si sa vedeti cu ochii vostri.

marți, 14 aprilie 2009

Scuzati greseala

Mana tremuranda pierde ....greseala cu pardon amestecate...uitati ! mintea intelege.

Ploaia de dimineata

Totul innecat in apa sfanta, saptamana patimilor...crede si nu dispera...Inca o saptamana pacatoasa plina de pacatosi, farisei si zei falsi, ipocriti si ateii strambi. Dimineata cu apa in adidasi si sufletul intr-un colt ferit de ploaie, admirand lemnul rece al mansardei mintii, din care priveste. Intinde o mana spectrala, usor eterica si patrunde intr-o lume nestiuta, lumea in care ploaia doare...in care invita pe toata lumea la sucombare nonpermanenta. Tonuri de gri ce joaca morbid pe panza, intinse cu degetul plin de rani si bataturi, ma inspaimanta si inchid ochii spre rosu. Rosu cam stins, prea stins, salvati culoarea ! Vine Vama Veche cu corp de nisip si cele mii de capete ce se scufunda in mare pe ritmuri de chitare ametite de aburii licorilor cu ecou de holocaust. Vine fugiti ! fugiti, salvati-va, fugiti fara sa ganditi si calcati apasat nisipul de parca maine n-ar mai fi...si chiar nu mai este...eroare......sentiment frivol scapat de un pescarus amputat din bolta si transpus spre infim.

Oricum, mii de cristale verzi conglomerate in tarmul indiguit, ascund doar pentru sine taine inchise in abis. Vorbesc cu trecatorii, nentelese de nimeni...solilocviu pentru "carpe diem" pentru clipa primordiala in care sensul si culoarea aveau cuvant si definite in still barbar curmau tendinta urmaritoare catre drept.

vineri, 10 aprilie 2009

Infamie de Primavara

Prezent pierdut printre mii de flori de ciresi la 2 noaptea intr-o zi de saptamana...alcolizat...scandalizat..surprins si poate inchis vad cum primavara prinde chip si se infatiseaza odata cu schimbarea.

Oricum a venit caldura....si odata cu ea vine si dezghetul sentimental pentru multi....
Cei care oricum nu au ce sa dezghete, nu va mai chinuiti ca nu are rost, sa nu vi se aplece.

luni, 6 aprilie 2009

Selectie naturala

Neatza' dragi tovarasi vizitatori.
Inca o dimineata, inca o zi inceputa stangaci cu somnul in picioare.
Rupturi de ganduri : Exista un anumit concept ce nu mai functioneaza in societatea noastra cum trebuie, se numeste selectie naturala. Acest concept a disparut si a permis infiltrarea unor viermi in sanul societatii, viermi ce nu permit dezvoltarea morala si sociala a indivizilor.

Dar intr-o relatie dintre doi oameni.....barbat + femeie .....ce accidental cu voia sortii se regasesc pe meleagurile romanesti de la Marea Neagrea, intr-o relatie de inceput inofensiva ce nu implica obsesie, prietenie, admiratie, ura sau altele. Aici apare selectia naturala pentru ca se face in primul si in primul rand ....(ca sa vezi ) dupa miros...si dupa prezentarea vizuala...Dupa prima impresie cele doua animale (barbat si femeie) isi pun creierul in miscare si ajung la urmatoarea concluzie. Tipul: ba e tare tipa, hai sa incerc sa ma "bag pe ea". Tipa: Da e ok dar sa ne mai vedem putin ca sa vad daca ma merita.

Aici apare problema ...cum adica daca ma merita...dar pune problema si invers tu il meriti pe amaratul ala care te a astepat odata in ploaie 40 de minute ca tu te jucai cu matza, sau ca s-a sacrificat de nu stiu cate ori si a stat cu tine prin magazine pana i s-a facut rau, sau a acceptat comentariile tale despre tipi buni si tipi nashpa si si-a inghitit cuvintele cand a vazut o femeie frumoasa.
Acum femeile o sa sara in sus si o sa zica da stai ca nu e chiar asa.....da stiu nu e chiar asa pentru ca voi gasiti tot timpul solutii sa le intoarceti pana este cum vreti voi......nu sunt misogin si nici nu vreau sa devin dar toate pe care le intalnesc ma fac sa ma transform.
Egalitate intre animale....dar femeia nu vrea defapt sa fie egala cu nimeni daca se poate sa fie superioara nu egala. De ce niciodata femeia nu se duce si il ia pe ala de gat si ii spune ca vrea sa se culce cu el si sa ii faca toate tampeniile? la care ala sa se uite urat la ea sa ii dea o palma si sa ii spuna "scroafa ce esti" , ar fi hilar nu ?
De ce reguli de politete fata de femei , tratamente speciale daca vor sa fie egale cu barbati. De ce femeile sunt mai firave sunt mai neajutorate, dar cand vine vorba de dezvoltare si minte, femeia se maturizeaza mai repede gandeste mai mult, este atenta la detalii, vede intreg tabloul.

Oricum sentimente negre se scurg pe panza plina de culori si simti cum unghiile ti se infig in varul de pe perete si cu ultima suflare fierbinte ridici privirea, incerci sa gesticulezi un zambet dar iese un intreg univers preschimbat in funingine ce se invarte in valtoarea curentului.
Asculta, atinge, asteapta, alearga, adu, creaza, confirma, calmeaza, distreaza, flirteaza, glumeste, iubeste, joaca, lasa, mergi, numeste, ocupa, primeste, raspunde, striga, taci, umbla, viseaza, zaci.
Selectia naturala exista si daca te marcheaza cu insemnul sau, poti sa iti plec capul si sa speri ca sabia lui Damocles te va respecta.
A apărut o eroare în acest obiect gadget