joi, 27 august 2009

Cerc din 2 puncte (formeaza 1)

Ascuns printre esecurile fatale ale vietii, ma trezesc lovit iar de unul dintre paravanele mele de joaca. Sentimente de frustrare si de iubire pierdute in schema logica si directa a umanitatii sociale.
Lucruri ce ar trebui realizate simplu si direct ajung sa nu se realizeze si sa devina de un complex buimac. Ganduri paranoice ce m-au invadat stau lipite de mentalitatea mea ca gemul de paine si toate cad intotdeauna cu gemul in jos. Ce a fost? un fum de tigara, o seara de testari psihologice, un chin fizic combatand boala, incercand diferite arome de placere? Nu stiu nimeni nu stie, nici ea nu stie, raspunsul este in noi, foc intretinut de doua minti ,sincere si prinse strans in viata, creste acum pana la cer odata cu o seara parca scoasa dintr-un roman chinuit, mi-e sete de somn dar nu mai mult cat imi este sete de mintea cealalta ce face parte din cerc.
Intr-un final totul se reduce la nevoile sociale si iti graveaza pavaza adanc, degeaba slefuesti scutul de zor daca deja platosa este sparta.
Acum sfarsit si rapus de dureri nu ma gandesc cum sa imi fie bine, ma gandesc daca ei i-a fost bine si cum sa ii fie in continuare, lucrul asta se poate numi "a nutri sentimente puternice pentru cineva".
"Sunt victorii care duc la un impas tot asa cum sunt infrangeri care deschid cai noi"(Pascal Bruckner - Luni de fiere) si care le intaresc pe cele vechi as intari eu, chiar daca ma blazez intr-un cliseul tampit "ce nu te omoara te face mai puternic"
Sunt sfarsit doar ca sa renasc maine mai puternic. Nelamuririle, supararile, dezamagirile, confuziile ei sunt sare pe ranile mele, voi fi acolo si cazut in genunchi ca sa poti sa zici ca ti-e bine, voi suporta dureri imense ca tu sa poti dormi linistita si sa poti zambi senin caci atunci toate dispar si se inchide cercul.

vineri, 14 august 2009

Zidul

Siguranta...ce o fi acest lucru nemaintalnit de catre om. Consider ca e doar un deziderat si ca asa ramane. Siguranta influentata de cuvant care niciodata nu este in ton cu sentimentul ci in unghi opus cu ce vrei sa exprimi pentru ca omul e plin de siretlicuri, de teste, de incercari, de ironii, de sarcasm si le foloseste pe toate la maxim chiar daca uneori ar trebui sa lase armele deoparte.
Daca aducem cuvantul in schema de dupa cortina apare sfiita si sinceritatea caci fara dansa nu se pot pune cuvintele pe portativul dialogului. Cum se poate sa folosim sinceritatea daca folosim armamentul de mai sus. Nu poti fi ironic si siret dar in acelasi timp sincer. Un joc, totul se rezuma la un joc, oamenii si in momentele lor cele mai grele si atunci se joaca cu sentimentele, nu vor sa inteleaga ca totul e spre sfarsit sau ca e prea serios sa ne mai jucam cu sentimentele, se pare ca asta e conditia omului de a isi paria sentimentele la un joc de noroc unde nu stie sa joace. De ce trebuie sa fim fiinte asa de absurde, de ce nu putem sa judecam si sa constientizam ceea ce se intampla in jurul nostru, sa luam seama, si sa analizam, dupa caresa realizam ca ar trebui sa fim mai atenti in ceea ce spunem sau cu sufletul cui ne jucam. Oricum ar fi tot la jocul respectiv ne intoarcem. Jucatori cu ochii de plumb, incununati cu lauri de plumb ce usor, usor isi transforma sufletul in plumb. Nimeni nu vrea sa incerce macar sa imbratiseze spusele directe si afectiunea relativ non mascata, de ce ? pentru ca omul este o fiinta care pana in ultima clipa se apara doar pe sine. Omul prin natura lui este egocentric si asta o mascheaza cu diferite firmituri de alte fapte altruiste sau vorbe inaltatoare. Ma vad o fiinta altruista, multi nu ma vad, dar eu asa ma vad, cred ca ei au dreptate, cred ca sunt egocentric din cale afara si nu imi dau seama, sunt mult prea prost sa imi dau seama ca tot timpul in care am crezut ca sunt altruist defapt am fost un dobitoc. Nu imi place postura de egocentric! ce fac acum? ... aaa Logic, raman in lumea mea asa cum o vad eu altruista si cu sacrificiile care eu le am considerat imense pentru unii oameni si ei au zis ca nu sunt sacrificii, nu imi vine sa cred ca nu am vazut ca defapt eu nu faceam nici un sacrificiu, eu nu am facut niciodata sacrificii, eu nu fac niciun sacrificiu, eu sunt o persoana rea si, si proasta, oarba, cel fara de vedere vede mai departe de mine. Cu toate astea spuse are cineva curajul nebunesc sa afirme ca nu este asa, imi demonstreaza cineva ca eu totusi nu sunt egocentric si ca nu sunt prost, nu ca nimeni nu vrea asta, de ce ar vrea sa iti demonstreze asta, sa te simti tu bine? cine esti tu sa meriti sa te simti bine ? sictir, nu conteaza ce iti demonstreaza sau ce iti zic ceilalti nu? dar de ce asteptam atunci un merci de la un om sau un pardon, sau un te iubesc, sau un dute dracu, daca nu ne intereseaza de ceilalti. Cineva trebuie sa fie care sa aprecieze si care sa arate acest lucru. Cred ca vad pe cineva e o umbra conturata pe un zid, e o umbra care intelege o parte din mine, eu un zid umbrit care poate ma intelege, si ce daca e un zid, e zidul meu si daca el ma intelege o sa invat sa il inteleg caramida cu caramida si sa il accept asa rosu si ars de soare cum e, sau intunecat si rece, e zidul meu, am un zid in fata si nu mi e frica de el oricat de mult sa-r ridica la cer, siguranta exista, siguranta ca acest zid exista si nu mai mult, cine vrea mai mult e bezmetic, nu exista decat siguranta existentei, restul sunt doar mize ale hazardului la jocul sentimentelor, asa ca:
"NOROC, Batrane!"

joi, 13 august 2009

Iarmaroc de sentimente liturghice cu mine insumi despre tine

Imi sugrum un gand si il trag la masa, sa discutam pe indelete.
Nota bene! gand, daca nu imi povestesti tot ce ai de povestit, nu stiu ce iti fac....bine chiar nu stiu ce sa-ti fac dar ma gandesc eu.
Bine, bine, bine, spun.


Intr-o seara prin fum de tigara,
Ascuna prin camara a unui chirias de vara,
Plina de var si murdara
Uscata si precara,
Veni spre noi speranta cu un glas scazut.

Tusind mai grav ca pacatul originar,
Dregandu-si voce si inganand ceva vulgar,
Imi spuse cu o frica si un sentiment "vazduh"
"Asculta gandule, nu poti sa ma renegi!
Ca eu exist de secole, cand tu nici nu gandesti
Am plasmuit gandirea in gara la Fetesti"
Si isi aprinse o tigara de foi cu aroma
Si disparu din calea mea cu farmec de fantoma
Ce lucru necurat a fost? nu s-a intamplat?
Nu mai stiu, parca am uitat.


Astfel am tras concluzie degraba,
Ce-i drept inca una vaga,
Despre speranta tuturor
Concluzia e ca nu ma intereseaza a lor
Nu vreau sa stiu de un alt muritor
Vreau doar sa imbratisez speranta

Vis colorat ce portile spre inocenta si le defereaca
Ce lasa mii de cuvinte semi tragice sa treaca
Ca o ploaie ce cade pe acoperisul de pe casa
Ca o caruta ce trece prin targ si urla vizitiul ca sa treaca

Sa pot sa strang material in brate
Sa pot sa dezmierd o fiinta ce are in obraji roseata
Nu o idee ce pot sa o vand in piata
Pe 30 de arginti as ma salva o viata.

Precum se sparg nori de valurile verzi
Printre picturi de stele verzi
De pe tavan si printe pomii verzi
Din Tabacariei poze, nu le vezi?
Clipe frumoase printr-un timp scazut
Ca Goya's ghost o carte pentru un film mut
Cu un actor surd, ce are sonor si culoare
Ce mai conteaza ca viata sta sub umbrela la soare
Te iau in brate merg inainte frigul nu doare,
Te las in pat caci moartea moare,
Iar dimineata vine cu stupoare,
mai devreme decat am asteptat.
Fiinta ce ar face sa surada si un patefon stricat. :))))))