vineri, 3 iulie 2009

Infamie Actul I

Inainte de timp si chiar inainte de cel care a inventat timpul, undeva in spatiul harazit celor umani era un mic regat ce se numea Aviaron. Aici totul se intampla cand trebuie si cum trebuie, este un taram al oamenilor cinstiti, iubiti, intelepti, sociabili, ce nu stiu ce inseamna raul in inimile lor.
Dar nici primi oameni nu au stiu ce inseamna raul ...dar l-au savarsit pe cel mai mare.


ACTUL I
Scena I
(Regele Fatarnic, Soitarul Rosu se plimbau agale pe malul lacului, regele bucurandu-se de glumele bufonului, e aproape de ora pranzului, mai tarziu vine si Doamna Anaina)


Regele Fatarnic: Tii tu minte acum 3 ani cum alergam calare pe langa lacul asta si o aduceam pe aleasa mea, marita Xela, ce femeie, cum se zbatea ca in ghearele mortii sa scape de prinsoarea mea....(rade in barba)
Soitarul Rosu: Tin minte marite, tin minte, ca parca a fost ieri. Era o zi de vara cu pete de albastru pe hainele Contelui Kalianik,(rade sec si indesat dandui tarcoale regelui) nu se stie cum a nimerit in loc de parfum calimara, numai oameni rau intentionati sire.
Regele Fatarnic:(Tinandu-se de burta si razand isteric mai sa il impinga pe bufon in apa) Ce imi aud urechiile? uitasem de saracu Severus care era foarte indignat si pornit sa iti taiem capul, tu ziceai ca daca tot iti taiem capul sa iti taiem si unghiile, ca daca nu o sa mai vezi sa nu iti bagi unghia in gat din greseala si sa mori.
Soitarul Rosu: Da sire, am auzit eu ca la curtea lui Bosnian era un confrate si i-au taiat capul, din cauza ca nu se spalase pe maini bine cand sa scarpinat in capul gatului s-a infectat..... si a murit, a murit regele si el tot nu mai moare, dar de fel un caracter infect ( isi da cu clopotul de la bratara in frunte si rade cu lacrimi ce se preling pe faina alba de pe fata).
Regele Fatarnic: (Deja aproape sa lesine, il loveste pe spate si bufonul se pravaleste in apa inghetata a lacului) Soitar nebun unde ai mai vazut tu bufon fara cap? cand tu nici nu ai iesit din cetate, poate te ai vazut in oglinda, bufonule, dar te asigur ca ai cap chiar daca nu il folosesti decat sa spargi nuci cu el.
Soitarul Rosu: (Bufonul in apa pana la jumate incercand sa prinda o broasca) Marite oi fi eu bufon si nici nu sunt umblat, dar cel ce tine ochii inchisi strabate taramuri mai intinse decat ca cel ce se uita si vede cu mirare ca pirivirea nu il duce mai departe de gardul curtii sale. Lumea se vede cu ochii mintii si Maria Ta vede cel mai bine dintre toate fiintele ce pot sa isi foloseasca mintea data de cel de sus sau cel de jos.
Regele Fatarnic: (Prins in spusele bufonului) Soitarule, incerci tu sa ma perii dar nu tine, acum pun gadele sa te perie cu barda pe ceafa, dar sa stii scarbavnicule ca ai dreptate, vad eu departe, dar cine se uite departe nu mai vede aproape si invers.
Soitarul Rosu: Dar de ce va faceti probleme Marite? Aveti sfetnici, un sfat de nobili, servitori, garzi si armata care sa priveasca pentru Maria Sa Fatarnicul aici in gospodarie, asa puteti sa priviti pana dupa orizont.
Regele Fatarnic: Ha ? Vorbesti cumva taratura, de nobili care incearca sa ma vanda, de armata care scade pe zi ce trece, odata cu banii din visteria regatului, de garzile atat de tinere ca nu le-au mijit nici un fir de par pe tot corpul si de tine ? Daca da te sfatuiesc sa te ineci singur in lacul asta pana nu sar si o fac eu.
Soitarul Rosu:(Cu un zambet ironic) Dar Sire am mancat acum 20 de minute si spiterul spune ca nu trebuie sa intru in apa imediat ce am mancat si nu vreau sa mor cu indigestie.
Regele Fatarnic: Ah bufon tampit cum de m-am procopsit eu cu tine?
Soitarul Rosu: Ce sa faceti sire daca nu vanati berze, ca daca....
(Doamna Anaina se apropie usor de locul unde sporavaiau cei doi)
Regele Fatarnic: Taci mascariciule ca se apropie Doamna Anaina si te aude.
Soitarul Rosu: Mai rau era daca nu ma auzea.
Doamna Anaina:(cu ochii unflati de plans si cu o rochie verde ce sclipea in soarele de primavara si se confunda cu apa lacului linistit, parul prins intr un coc cu o panglica lunga adusa pe spate) Eram in padurea de stejari si am auzit zarva, m-am repezit incoa si mare mi-a fost mirarea sa va gasesc doar pe Maria Ta si bufonul.
Regele Fatarnic: Doamna, bufonului asta ii pare rau si isi va depune umilele scuze la gratioasele voastre picioare. Nu este asa Soitarule?
Soitarul Rosu: (facand temenele in apa si vorbind, mai mult bolborosind, neoprindu-se la contactul cu apa) Da Sire, mii de scuze Doamna........catre cer, daca nu sa mi se......altfel.
Doamna Anaina:(serioasa) Ajunge Soitarule! Paraseste-ne vreau sa vorbesc cu regele meu.
Regele Fatarnic: Ce poate fi asa de important si nu se poate vorbi de fata cu inlocuitorul meu pe tron atunci cand sunt cu spatele, dar daca asa doresti, asa va fi. Dute Soitarule si vezi ce face regina mea, iubita mea Xela, creaza-i o dispozitie buna pentru venirea mea.
Soitarul Rosu: (cu un zambet foarte larg si ud leoarca) Desigur Marite, acum ma duc sa ingrijesc de buna regina, caci regele meu se pare ca ma izgoneste din imprejurul sau, ma voi rostogoli in iatacele dansei si voi face ca stelele ce se ascund de zi si ies sfiite doar noaptea sa ii ploua pe ochi odata cu caderea universului in panzele mintii luminate.
Regele Fatarnic: Dute odata, nu mai debita aici atatea.
(Soitarul se indeparteaza de scena mergand in zig zag si facand jumbuslucuri diverse) Spune doamna mea ce ai pe suflet si cu ce te poate ajuta bunul tau rege?
Doamna Anaina: Marite vin in fata ta cu sufletul inchis si plin de intuneric in plina zi, umila ca in ziua venirii mele la curte, sa va rog pe Maria Ta sa il eliberati din lanturi pe bunul si iubitul baron Uciovun, ca dansul...
Regele Fatarnic: Destul! stii foarte bine ca nu pot face asta, baronul se afla acolo din cauze bine stiute de tine si pe langa toate astea, Xela a insistat sa fie inchis.
Doamna Anaina: (cazand la picioare si izbucnind in plans) Maria Ta ai mila de dansul, atatia anii in care ti-a fost credincios si a luptat sub Domnia Sa sunt in zadar? Sire aveti cunostinta de sentimentele care ma incearca pentru baron si cred ca daca se va incheia viata lui atat de devreme mai voi prapadi si eu alaturi de dansul. Va rog aveti mila.
Regele Fatarnic:(oftand, aplecandu-se si rdicand de la pamant trupul bunei doamne) Ah doamna cand va vad in stare asta parca mi se rupe interiorul si cerul meu sufletesc se crapa. Voi vorbi cu Xela sa vad ce zice si dansa dar trebuia sa se gandeasca baronasul tau inainte sa urzeasca asemnea plan de a o pangari pe Xela si de a mi lua tronul.
Doamna Anaina: Sire, orice om are un moment de ratacire si de pierzanie a caii drepte, a lui a fost acum, se va caii, veti vedea.( Se uita fix in ochii lui cu o caldura adunata parca din toate cotloanele universului) In plus daca Maria Ta imi acorda aceasta favoare voi destainui un secret al reginei pe care regele meu nu il cunoaste.
Regele Fatarnic: (regele mangaindu-si barba) Bine Anaina voi vedea ce pot sa fac, dar sa nu te astepti sa scape nepedepsit, iar in legatura cu secretul vorbim mai tarziu caci acum ma asteapta buna mea Xela.


Scena II
(Regele Fatarnic, Regina Xela)
(La etajul 2 o scara pietruita si prafuita de timp duce catre iatacul reginei Xela, o usa masiva de lemn incrustat cu diferite pietre pretioase, aduse de catre mari negustori florentini, joaca in lumina rece a soarelui. In incapere se afla un pat cu baldachin din lemn de mahon, un dulap masiv ce ascunde tinutele doamnei, o masa impunatoare plina de diverse carti si calimara cu pana, peste tot in camera flori de primavara sunt puse de catre servitori ca sa umple simpla camera a reginei. Regina sta la fereastra si studiaza pierduta gradina plina de servitori agitati ce alearga peste tot sa pregateasca festinul ce va avea loc la noapte.)


Regele Fatarnic: (intra pe furis in iatac, regina nesimtindui prezenta, se furiseaza pana la fereastra si o cuprinde de mijlocul subtire, ridicand-o de la pamant.) Te am prins lumina alba ce te prefaci in om cand e vorba de Xela.
Regina Xela: (un tipat ascutit scapat din gatul lung si armonios desenat al reginei, se aude in tot castelul) Sire ma-ti speriat de moarte, am crezut ca inima mea o va lua la sanatoasa de frica, aproape sa lesin.
Regele Fatarnic:(razand zgomotos) Sa chem spiterul sa iti ia sange buna mea doamna ? are dansul leac pentru speriosenia ta.
Regina Xela:(se linisteste brusc) Stii foarte bine ca nu suport doftoriile. (se schimba la fata) Mi ai trimis Soitarul inainte sa iti anunte venirea si mai sa il arunci pe geam cu glumele lui nesarate si badaranismele sale, de ce il tii langa tine pe aratarea aia de bufon, nu o sa inteleg niciodata.
Regele Fatarnic:(Incercand sa para serios) Te-a speriat un bufon draga ? atunci e serioasa boala ta, dar o sa vorbesc cu el sa nu te mai deranjeze daca nu iti fac placere glumele sale.
Sa lasam asta, spunemi tu Xela, s-au facut 3 ani in cap si in picioare de cand te am adus la curte, ce parere ai despre asta?
Regina Xela:(Asezanduse in bratele regelui) Au trecut 3 ani, adevarat dar ma simt ca in prima zi, adica tot cred ca era mai bine inainte sa ma furi, Sire, de la bunii mei parinti si locurile de unde ma trag. Dar Maria Ta a fost bun cu mine si a incercat sa ma faca sa uit si sa trec peste, mi-ai pus la picioare intreg regatul, mi ai oferit inima si sufletul tau pe taler, cum as putea sa ma plang.
Regele Fatarnic: (Mohorat) Sa inteleg, draga Xela, ca nici dupa atata amar de timp trecut peste noi, tot nu iti sunt drag?
Regina Xela: Imi sunteti drag ca lumina ochilor ce ma bucur zi de zi de ea, caci imi sunteti rege de drept si va iubesc ca pe regele meu.
Regele Fatarnic: Dar nu ca pe barbatul tau.
Regina Xela: Nu pot pune pe acelasi podium un rege si un om simplu. Nu puteti fi rege si amant sau iubit al unei simple muritoare, Sire.
Regele Fatarnic: Ah ce poveri iti poate aduce domnia...Venisem la dumneata scumpa mea doamna ca sa te intreb daca doresti sa participi la zaiafetul de diseara tinut in cinstea victoriei de la Zobrin. Va fi doamna mea alaturi de mine cu trupul ei diafan si maldios la fel ca un fir de gerbera mangaiata de soarele ce se poarta cu manusi sa nu distruga frumusetea unicata.
Regina Xela: (Magulita lasa capul in jos) Domnia Sa e soarele ce ma mangaie, si pentru asta voi fi recunoscatoare cat timp voi mai avea eu pe acest plai, dar floarea mai are nevoie si de apa, iar apa este libertatea mea, Sire.
Regele Fatarnic: (prevazator) Dar cum bine stii apa multa ineaca floarea si o dezradacineaza. Xela, regina mea o sa te invatz sa ma iubesti, iti promit.
Regina Xela:( Privind in ochii regelui direct) Sire nu cred ca un rege ar trebui sa faca promisiuni ce nu poate sa le onoreze, dar ii multumesc Domniei Sale pentru grija purtata chiar si acum.(se ridica si se indreapta din nou catre fereastra intorcandui spatele regelui)
Regele Fatarnic:(nervos, si jucandu-se cu sigiliul de pe deget) O sa vezi ca o sa ajungi sa ma iubesti orice ar fi. Diseara vreau sa fii alaturi de mine si nu vreau nici sa aud un raspuns care sa ma supere mai tare. Nu trebuie sa le dau nobililor de banuit ca regina mea nu imi tine companie cu sufletul daramite cu trupul. Vor fi tentati sa ajunga la tine sa unelteasca impotriva mea.
(se intoarce rapid si tranteste usa in spatele sau)
Regina Xela: (singura in iatac, si cu ochii inlacrimati) Rege nebun, si de vor seca oameni si vor muri de sete si tu vei ramane singurul om in colbul lumesc si tot nu voi avea ochii pentru sufletul tau.



Scena III
(Sala tronului impunatoare ca intotdeauna, plina de candelabre de o frumusete rara, cu blazoanele familiei regale pe pereti, toate continand un sarpe si un cerb ce se contopesc intr-un turn inalt de piatra. Intr-un colt al salii se afla retrasi Contele Severus Kalianik si Doamna Anaina, contele un barbat inalt si uscativ inca in floarea varstei albit pe ici pe colo, imbracat in culori vii si foarte elegant.)




Contele Severus: (uitandu-se pierdut la servitorii ce curatau armurile de la intrare) Ce agitatie, toata lumea preocupata de acest banchet... aproape toata lumea, unii mai au si altele pe cap(uitandu-se la Doamna Anaina). Cum veti putea Doamna, sa va prezentati in seara aceasta la banchet, singura si mohorata de nici toate candelabrele din lume nu o sa poata sa va lumineze sufletul, suferiti de lipsa de lumina omeneasca.
Doamna Anaina: (cu un glas mieros si un zambet ironic) Va multumesc nespus conte pentru grija ce mi-o purtati, dar fiti fara grija caci dupa orice furtuna rasare si soarele.
Contele Severus: (ranjind) Soarele rasare mai greu din fundul temnitelor regale.
Doamna Anaina: Intotdeauna depinde de cel de sus, daca el doreste soarele rasare si noaptea.
Contele Severus: Poate ca da, niciodata nu se stie cand cel de sus ajunge jos.
Doamna Anaina: Insinuati ceva anume, conte?
Contele Severus: Nu, nicicum, e doar cursul firesc al lucrurilor, minunata doamna.
Doamna Anaina: Dar dumneata, fara soare o fiinta nu poate trai, nu vad nici un soare pe cerul dumitale.
Contele Severus: Uni oameni sunt facuti sa traiasca in intuneric de acolo pot face mai multe si pot fi mai liberi, nu toata lumea cauta afectiunea unei doamne asa de infloritoare ca dumneata.
Doamna Anaina:(razand fals) Dar vai conte ma faceti sa rosesc, va multumesc pentru complimentele aduse. Dumneata ai fost la Zobrin? Am auzit ca Maria Sa a reusit sa doboare mai mult de 100 de inamici, si ca baronul Uciovun a fost acolo in prima linie si a reusit sa le doboare capetenia, e adevarat?
Contele Severus:(Fastacit) Da...dar din pacate tot din auzite pot sa confirm si eu. Nu am fost prezent la acea lupta din cauza unei gute puternice. As fi vrut si eu sa fiu acolo sa ii ofer sprijinul meu Domniei Sa.
Doamna Anaina:(aproape soptit) Sunt sigur ca ai fi vrut....
Contele Severus:Ati spus ceva buna mea doamna?
Doamna Anaina:Da, am zis ca sunt sigura ca va-ti fi dus si v-ati fi demonstrat abilitatile de razboinic, domnule Conte. Stiti cumva unde este vrajitorul Ianor, a trimis dupa mine ca vrea sa ne vedem, dar nu am reusit sa il gasesc pana acum.
Contele Severus: Cum il stiu eu pe vrajitorul acela nebun, sigur trebuie sa fie in poiana. Stiti cu ce prilej va cheama, buna mea doamna ?
Doamna Anaina: Nu, dar intentionez sa aflu cat de curand posibil. Va multumesc mult pentru companie, domnule conte si pentru cuvintele impaciuitoare.
Contele Severus: Placerea a fost totala din partea mea doamna, caci rareori am ocazia sa petrec putin timp cu o fiinta atat de minunata ca dumneata.
(Ii saruta mana galant si se indrepta spre servitorii stangaci ce incercau sa agate ghirlande in incapere. Doamna Anaina iesi pe usa principala)



Scena IV
(Teminitele regale, negre si umede, pline de tipete ingrozitoare ce rasuna din pereti grosi si murdari,coborand scarile care dau in temnita ajungi pe holoul principal, unde in capat este o usa masiva pazita de 2 garzi ce ascund carcera baronului Uciovun, coboara pe scarile principale Vrajitorul Iagor si cu Soitarul Rosu discutand despre festivitatea de diseara, ajung la temnita baronului, garzile deschid usa si intra, vazand-ul pe baron intr-o stare mizerabila pe un asternut de paie)



Soitarul Rosu: Ooo baroane ce bine imi pare sa te vad, vad ca ati decorat cu bun gust vastele dumneavoastra apartamente.
Baronul Uciovun: Ma bucur sa te vad soitarule, in momentul de fata ma bucur sa vad pe oricine, dar vad ca tot la fel de spiritual ai ramas si fara prezenta mea la suprafata.
Soitarul Rosu: (lovindu-l cu sceptrul in forma de bufon peste crestetul capului, parca i-ar fi dat binecuvantarea) Da, baroane, sa stii ca prezenta ta nu este niciodata obligatorie din orice punct al vietii ai privi si se pare ca de data asta si regele este de acord.
Vrajitorul Iagor:(batran si cu vederea mai slabita se uita curios la scrijeliturile de prin temnita) Ajunge soitarule, nu uita ca vorbesti cu baronul Uciovun inca, ar trebui sa ii arati mai mult respect.
Soitarul Rosu: Cer mii de scuze baroane, imi pare rau ca v-am stricat buna dispozitie din aceasta zi minunata, adica va spun eu ca nu aveti de unde sa stiti, e minunata.(soitarul facu o plecaciune pana in pamant cu picioarele incrucisate si cu sceptrul schelambaindu-se pe a spate.)
Vrajitorul Iagor: Ajunge! sa discutam despre ce trebuia sa discutam, nu avem mult timp la dispozitie. Ia spune baroane crezi ca Fatarnicul te va executa?
Baronul Uciovun: Vrajitorule stii foarte bine ca nu o va face atat timp cat doamna Anaina ii este draga, daca nici acum cand aproape as fi avuto in maini pe regina Xela si as fi reusit sa conving nobili sa il detroneze, nu m-a omorat si m-a aruncat in teminta, da dovada clara de cat de slab este.
Vrajitorul Iagor: Baroane esti prea increzut in fortele tale, sa nu cazi de prea sus, ai grija. Oricum ai si tu un vraf de dreptate in spusele tale, regele este slab, cand vine vorba de Anaina, dar tine minte ca taria lui vine din partea reginei Xela, ea il face pe el sa fie puternic, asa ca ai mare grija ca daca mai atentezi o data la regina Xela, vei fi mai mult ca sigur scurtat cu un cap. S-a lasam astea la o parte, am vorbit cu toti nobili despre detronarea lui Fatarnic si instaurarea contelui Kalianik in scaunul regal. Dupa ce am mituit jumate din ei si cealalta jumate am convinso cu un vin de cucuta si salcior(razand si frecandu-si mainile) au fost de acord cu ideea si acum in momentul in care vorbim este un consiliu intre nobili unde se discuta cum se va pune in practica aceasta idee. Contele Kalianika este dispus sa isi ofere toata averea pentru a duce la bun sfarsit planul acesta, dupa cum bine stii el sustine ca tronul aceasta este al lui de drept din a 5-a speta de strabuni care au condus acest regat.
Soitarul Rosu: Contele Kalianika nu este mai mult decat o pasare cu pene viu colorate ce are foarte multa avere si nimic mai mult, talentul sau de conducator lasa de dorit si dacar ar fi sa fie aplicat asupra unui card de oi.
Baronul Uciovun: De acord cu tine bufonule, dar gandeste-te ca asta este in avantajul nostru, dupa ce pune mana pe putere, contele va fi in mana noastra, pentru ca noi l-am urcat acolo si vom conduce noi aceasta marioneta buna de nimic si ca sa fim sigur ca se afla in mainile noastre i-o vom baga pe gat si pe doamna Anaina, caci singuratatea poate fi apasatoare atata amar de vreme. De doamna Anaina ma voi ocupa eu personal cand voi iesi de aici.
Vrajitorul Iagor: Ai grija baroane, atat iti spun ocupa-te de Anaina insa nu te apropia de Xela caci atunci se va narui totul, regina Xela stii foarte bine ca te refuza constant, las-o in pace, macar pana punem mana pe regat.
Soitarul Rosu: (rade cu coltul gurii, jucandu-se cu un femur uman gasit prin temnita) E ca si cum i-ai spune unui caine sa ia botu de pe halca de carne.
Baronul Uciovun:(cu un glas tunator) Ai grija soitarule sau vei face giumbuslucuri pentru Scaraotchi pe lumea cealalta. (o pauza de cateva secunde , dupa care foarte calm) Care este partea ta in toata afacerea asta bufonule, ca vad ca tu nu te ocupi de nimic.
Soitarul Rosu: Eu, baroane, eu fac lumea sa rada, dar tine minte ca intotdeauna din ras dai in plans, asta e prima regula, si nu uita cine sta pe tron cand regele e cu spatele, cu cat esti mai aproape de tinta cu atat ai mai multe sanse sa nimeresti in centru.(rade fortat)
Vrajitorul Iagor: In seara asta se tine un banchet in cinstea victoriei de la Zobrin. Va fi toata lumea prezenta, in afara de tine, normal, vom face tot posibilul sa il mai discreditam pe rege in fata nobililor si a alaiului, ca sa mai prinda curaj, sa vada ce fel de om este.
Soitarul Rosu: Imi pare rau baroane ca esti retinut si ca nu vii la banchet diseara ai fi facut un cuplu stralucit cu Anaina, care te plange pe la rege ( zambind ironic).
Baronul Uciovun: (indiferent) Nebuna aia, important e ca regele o asculta, iar de cuplu, nici nu se pune problema, inima mea apartine.......(se aud zanganituri)
Vrajitorul Iagor: Liniste! cred ca ar fi mai bine sa ne retragem, daca mai este ceva de spus iti vom transmite prin Anaina iti vei da seama de mesaj,
Soitarul Rosu: Cu bine baroane, sau cu stramosii lu Kalianika(si ii arunca femurul in brate).
(vrajitorul si soitarul iesira in fuga si urcara scarile, baronul petrecand-ui cu privirea pana la inchiderea usii temnitei)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget