Pledoarie senila cu lumina pentru orb

In postura de fantoma Arlechin alerg pe campiile Elizee si parca sunt prefacut in colb de colt de cer si ma infiripez cu infinitul printr-un somn. Capatul drumului se prefigureaza a fi trist, un zid incetosat si rece ce ma face sa simt cu pielea obrazului muschiul verde intens si umed. Genunchiul drept imi cedeaza si cad alene in taramurile consolidate de asternuturi, pierd notiunea notiunii si ma afund in abisul tacerii mele tardive ce nu poate fi alinata si nici nu o sa fie. Astept cu sete perna sa ma loveasca cu puterea viselor cladite din nimic. Ridic turnuri caramizii din nisip ce se naruie odata cu urcarea regelui pe tron. Decide orice rit, nu conteaza finalul tot dramatic se prefigureaza. Ascunde aspecte sonore in panza gandirii elocvente pentru mai tarziu sa inciti spectrul auditiv cu o cromatica verbala fara de sens. Ah vine ma ia ..... nu mai rezist...da e dulce.....nu vreau....e somn.....sunt damnat pe veci, cel putin pana dimineata. Dimineatza ma asteapta alta temnita damnata. Prizonier ce umbla din temnita in temnita si se bucura caci parca e mai cald avand o raza de lumina ce il mangaie pe fata si pe care o indrageste ca ceea ce sunt, prizonier insetat de lumina, insa sa nu uitam ca si soarele apune cateodata.
Acum lumina a plecat, am intrat in temnita si astept sa rasara soarele. Deus fa ca visele mele sa fie ca o sclipire in bezna universala, ca un sunet surd pentru cei surzi, ca un tot ce sfarma trecutul si intra in viata de zi cu zi, fa ca visele mele sa fie pline de lumina. Pledoaria mea senila se termina cu un cuvant subit...

(Emeric Imre - Oratie de nunta , o piesa care imi place mult, nu stiu de ce.)

Emeric Imre - Oratie de nunta
Vezi mai multe video din Muzica