miercuri, 9 septembrie 2009

Ganduri de pe marginea universului

Lumina de mai ....lumina de mai in septembrie.....(saxofon)
mi-e frica de intamplare si mi-e frig...
si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit cine a iubit cine a gresit.
cine si-a smuls pereti rand pe rand.....

cuvinte scoase din piese alese la intamplare care reunec adevaruri existentiale intre doi oameni. Lovesc cu pumnul in perete caci toti le ascultati treceti peste ele fara sa auziti cum trebuie, sa intelegeti, sa va inaltati pana in cerul 9, si sa coborati si nu acolo se gaseste ceea ce cauti ci miscarea alternanta de jos si pana acolo este defapt sentimentul pe care il cristalizezi in inima ta rece de muritor, asta inseamna cu adevarat sa cazi sa te inalti si apoi sa revii, tot acest joc interminabil cu sanse de castig minime pentru ambele parti se numeste ceea ce cauti.
Tu muritorule asculta valul de apa cum se sparge de piatra caci digul e stavilar intre el si tarm, asculta vantul caci e oprit de catre fiintele pribege pe plaja pustie si fermecata de racoarea pertinenta. Natura se sparge in mii de franturi ,de stari de fapt, ce se imprastie peste capetele celor care vor sa simta cu adevarat. Exista un univers separat care e creat de tine involuntar continand doar 2 exponate, iar una esti chiar tu, acum tu fiind, gardian, tutore, exponata, curator si autor, trebuie sa stii sa il expui cu maiestria cu care il creezi altfel acest univers ramane rece si neimpartasit.
Nu vreau sa zbor, nu vreau sa cant, nu vreau sa rad, sa pierd, sa uit, sa inghit totul fara simtamant, tot ce poate fi mai frumos pe lume este simtamantul pentru ca toate partile materiale sunt folosite pentru a atinge simtamantul, tot ce avem aruncam in fuga fara sa ne uitam doar pentru acest sentiment ce ne tine cald iarna, si ne racoreste vara, ce te dezleaga cand te legi de raul lumesc, ce iti ofera posibiltatea sa zici nu altora pentru un da puternic. Da, ati omori pentru asa ceva fara a sta pe ganduri. Fiinta cu chip de lut ce te renasti a nu stiu a cata oara doar intr-o singura zi, fie-ti frica de ura ca de necuratul, uita-te in ochii omului din fata ta si mergi inainte cu fruntea ridicata si cu onoarea de a fi fiinta ce a gustat din aceasta capodopera culinara numita sentiment. Lasa-ti temerile, complexele si nevoile la usa, caci privirea ei te hraneste, si atingerea fugara pe buze te racoreste, mangaierea lasciva te consoleaza si respiratia ei amestecata cu un iz de ea te fac sa uiti si ca exista pamant.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget