Cerc din 2 puncte (formeaza 1)

Ascuns printre esecurile fatale ale vietii, ma trezesc lovit iar de unul dintre paravanele mele de joaca. Sentimente de frustrare si de iubire pierdute in schema logica si directa a umanitatii sociale.
Lucruri ce ar trebui realizate simplu si direct ajung sa nu se realizeze si sa devina de un complex buimac. Ganduri paranoice ce m-au invadat stau lipite de mentalitatea mea ca gemul de paine si toate cad intotdeauna cu gemul in jos. Ce a fost? un fum de tigara, o seara de testari psihologice, un chin fizic combatand boala, incercand diferite arome de placere? Nu stiu nimeni nu stie, nici ea nu stie, raspunsul este in noi, foc intretinut de doua minti ,sincere si prinse strans in viata, creste acum pana la cer odata cu o seara parca scoasa dintr-un roman chinuit, mi-e sete de somn dar nu mai mult cat imi este sete de mintea cealalta ce face parte din cerc.
Intr-un final totul se reduce la nevoile sociale si iti graveaza pavaza adanc, degeaba slefuesti scutul de zor daca deja platosa este sparta.
Acum sfarsit si rapus de dureri nu ma gandesc cum sa imi fie bine, ma gandesc daca ei i-a fost bine si cum sa ii fie in continuare, lucrul asta se poate numi "a nutri sentimente puternice pentru cineva".
"Sunt victorii care duc la un impas tot asa cum sunt infrangeri care deschid cai noi"(Pascal Bruckner - Luni de fiere) si care le intaresc pe cele vechi as intari eu, chiar daca ma blazez intr-un cliseul tampit "ce nu te omoara te face mai puternic"
Sunt sfarsit doar ca sa renasc maine mai puternic. Nelamuririle, supararile, dezamagirile, confuziile ei sunt sare pe ranile mele, voi fi acolo si cazut in genunchi ca sa poti sa zici ca ti-e bine, voi suporta dureri imense ca tu sa poti dormi linistita si sa poti zambi senin caci atunci toate dispar si se inchide cercul.