Totul innecat in apa sfanta, saptamana patimilor...crede si nu dispera...Inca o saptamana pacatoasa plina de pacatosi, farisei si zei falsi, ipocriti si ateii strambi. Dimineata cu apa in adidasi si sufletul intr-un colt ferit de ploaie, admirand lemnul rece al mansardei mintii, din care priveste. Intinde o mana spectrala, usor eterica si patrunde intr-o lume nestiuta, lumea in care ploaia doare...in care invita pe toata lumea la sucombare nonpermanenta. Tonuri de gri ce joaca morbid pe panza, intinse cu degetul plin de rani si bataturi, ma inspaimanta si inchid ochii spre rosu. Rosu cam stins, prea stins, salvati culoarea ! Vine Vama Veche cu corp de nisip si cele mii de capete ce se scufunda in mare pe ritmuri de chitare ametite de aburii licorilor cu ecou de holocaust. Vine fugiti ! fugiti, salvati-va, fugiti fara sa ganditi si calcati apasat nisipul de parca maine n-ar mai fi...si chiar nu mai este...eroare......sentiment frivol scapat de un pescarus amputat din bolta si transpus spre infim.
Oricum, mii de cristale verzi conglomerate in tarmul indiguit, ascund doar pentru sine taine inchise in abis. Vorbesc cu trecatorii, nentelese de nimeni...solilocviu pentru "carpe diem" pentru clipa primordiala in care sensul si culoarea aveau cuvant si definite in still barbar curmau tendinta urmaritoare catre drept.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu