joi, 18 iunie 2009

Degustare sufleteasca de stele la jar si vin la fiinta

Am revenit cu mana intinsa...catre cerul rece si cu manecile suflecate ca un gospodar ce e el, imbracat intr-o salopeta gri cu reflexii de vopsea de pe gardul portocaliu pe care s-a rezemat. Am aflat undeva intr-un ungher, cotlon sau chiar in lume ca oameni respira alti oameni. Asculta ......se poate auzi cum unghia calda sare cu usurinta peste santurile ce de departe se vad crestaturi imaginare pe muchia unei prapastii din partea superioara a individului canonizat si intemnitat la dialoguri efemere pentru eternitate cu propriul eu. Sensul uzual este sensul sensibil al senzualitatii umane ce emana din fiinta. Privesc in gol blocat cu o grimasa de tip masca si observ, baze de energie pura ce se intalnesc intr-un sistem solar strain si se ciocnesc pana cand zenitul pamantesc dispare. Cobor alunecand pe o raza, e bine e rau, nu conteaza, cati nu s-au bucurat de cupa de otrava ca si cum ar fi savoare desavarsita??? cine stie ce o sa mai fie in pahar maine??...nimeni! dar o sa stim sa tinem un toast demn si Mandru de acest pahar. Bauturi alunecoase pe gatlej si racoritoare ce instantaneu iti fura simturile de care nu ne putem dispensa. Seara aceasta a fost o bautura cam tare poate un vin de Madeiras sau poate un Porto dar stiu ca a meritat fiecare picatura. Un toast pentru caldura de afara pentru cerul far de stele, pentru norii ce se ingramadesc sa se uite la mine pe geam si pentru tine.
Un vin bun e si dulce si acru si amar si sarat in acelasi timp....contopeste toate starile intr-o singura entitate ce iti provoaca papilele gustative la un test de anduranta.....asa esti tu..........la sfarsit tii minte doar gustul bun. si atat:)

Un comentariu:

  1. Ce nu face omul pentru cerul acela fara stele, pe care-l posedam fiecare la poarta celor mai rafinate preparate culinare, permanent in cautare de noi si noi gusturi.
    Cararea noastra, este greu de modificat sau mai bine zis imposibil de modificat de catre noi insine. Tot ce a dat Bib-bang-ul nastere umbla in Univers fara a-si putea modifica cararea, fiecare prin el insusi. Zilnic soarele ne "spune" ca avem un drum ascendent, o culme si o coborare la fel de lenta. Dar noi dorim sa ramanem in "top", cand ajungem. De fapt e doar o iluzie, e un drum de parcurs. Pentru fiecare. Si trebuie luat ca atare. Nu trebuie sa ne consumam, doar sa urmam pas cu pas drumul care ne vine in fata, clipa de clipa.

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget